Arte vizuale

20 000 Days On Earth - Reconstituire

Festivalul International de Film Bucuresti a oferit inca un priviligeu publicului roman si anume, derularea documentarului despre viata lui Nick Cave, 20 000 Days On Earth, fiind cea de-a doua proiectie in Europa dupa cea de la Berlinale, avand loc simultan cu premiera de la New York.

Nick Cave este un aristocrat al vremurilor, cu siguranta, numai ca nu bifeaza standardele societatii inalte in care actul imitatiei conduce fara socoteala, alaturi de setea oarba de bogatie materiala. Cave este personaj principal in propria poveste, traind intr-o realitate paralela. Aceasta este si tema documentarului care parca trimite publicul la o intalnire cu Nick Cave, in care acesta isi arata fotografiile cu cele mai marcante momente din viata lui. Inca din start ne este prezentata viata lui de la nastere, pana in prezent, printr-un montaj foarte dinamic, realizat ca un soi de colaj cu secvente animate.

Cantaretul cu stofa de profet, cand nu lucreaza la ceva muzical, scrie mult, foarte mult si spune ca nu stie de ce o face, insa isi convinge audienta ca nimic nu e intamplator si fiecare proces, oricat de mic este in aparenta, poate conduce catre vaste teritorii. Si apropo de muzica, 20 000 Days On Earth poate fi deliciul oricarui muzician, fiindca putem asemana o mare parte din acest documentar cu o pledoarie completa despre creatia implicata in lumea sunetelor. De asemenea, poetica lui Nick Cave este nascuta din muzica.

20 000 Days On Earth este un produs iconografic al rock’n’roll-ului. Sunt expuse fragmente controversate din vremurile lui Nick Cave alaturi de The Birthday Party, situatii din parcursul formatiei The Bad Seeds, plus o serie captivanta de amintiri ce implica colaborarile cu alti artisti. Un alt punct de focusare este noul material de studio semnat de Nick Cave And The Bad Seeds, Push the Sky Away, a carui atmosfera se descopera inca de la cadrul de inceput, cu Nick scufundat in cearceafuri albe, alaturi de sotia lui si ceasul desteptator; o imagine care trimite la un alt fundal alb, cel al coperții de album.

Artistul isi dezvaluie viata fara sa lase prea mult loc de interpretari. Este sincer si natural, iar documentarul concretizeaza povestea lui atat prin interviu, cat si prin act dramatic. Uneori parca este implicat intr-un caz politist care necesita o reconstituire. Sunt cateva personaje esentiale care apar in masina condusa de Cave prin ploaie, prilej de a dezvolta aspecte interesante din viata artistica si orientarile sale ideologice. Astfel, ii intalnim ca pasageri pe Ray Winstone, actor in western-ul scris de Nick Cave, The Proposition, personaj care apare si in videoclipul piesei Jubilee Street. Apoi pe Blixa Barlgerd, fostul chitarist din The Bad Seeds, cu care bineinteles ca se vorbeste despre motivul despartirii, iar apoi, pe timp de noapte, Nick are de-a face cu un alt pasager si anume, superba Kylie Minogue, purtand o interesanta discutie despre colaborarea lor. Muzicianul Warren Ellis apare la randul lui ca interlocutor al lui Nick, in discutii pline de ironie si amuzament, sau ca om de baza in compunere muzicii pentru Nick Cave And The Bad Seeds.


Tot acest scenariu este desfasurat fictiv pe parcursul unei singure zi, cea cu numarul 20 000, in care sunt dezvaluite atatea si atatea lucruri, de exemplu: cum isi petrecea Nick Cave copilaria, cum erau parintii sai si ce influenta au lasat asupra sa, ce isi mai aminteste si ce nu din perioada in care era dependent de heroina, sau cum acest drog i-a starnit interesul pentru teozofia crestina, unde si in ce conditii a fost scris romanul Si A Vazut Asina Pe Inger, cum se indragosteste un artist fustangiu, si multe altele. Nick Cave ne demonstreaza faptul ca este genul de artist care atinge doar primul rand al audientei, sau cel putin asa simte el. De asemenea, aflam ce contine testamentul sau, dar intelegem in acelasi timp ca tot el mai are o multime de lucruri de cautat si aflat. 

Mijloacele de realizare ale acestui 20 000 Days On Earth sunt de-a dreptul fascinante, iar Cave s-a implicat la randul lui in procesul de regie, alaturi de minunatii Iain Forsyth si Jane Pollard, oamenii de film cu care el lucreaza de aproape zece ani incoace. De aceea, lucrurile sunt redate cu precizie si nu se observa vreun element in plus, sau in minus. Traseul camerei de filmat aluneca precum muzica lui Nick Cave, unde jocul cu lumini capata un mare accent, iar constructia unor cadre simple genereaza un puternic aer misterios. Secventele din studio, sau de la concert sunt redate si compuse in asa natura, incat Nick Cave este prezentat asa cum este: un artist contemporan al unei ere diferite, iar astfel, 20 000 Days On Earth devine unul dintre cele mai artistice documentare ale timpurilor.

This text will be replaced


Gina Sandulescu | 1 Aprilie 2014 MUZAHOLIC

Playlist MUZAHOLIC

Abonare newsletter

Noi aparitii muzicale



PIANO INTERRUPTED : The Unified Field Reconstructed


AH! KOSMOS : Bastards


LYDIA LUNCH/RETROVIRUS: Urge to Kill


BILL SEAMAN : f (noir)


AVA LUNA : Infinite House


ARCTURUS : Arcturian


CALEXICO : Edge Of The Sun


LONELADY : Hinterland


SQUAREPUSHER : Damogen Furies


RACHEL GRIMES : The Clearing


KUBA KAPSA ENSEMBLE : Vandraught 10 Vol. 1


ABRAM SHOOK : Landscape Dream


TOMORROW WE SAIL : Saturn


THE DISTRICTS : A Flourish and a Spoil


THE MILK CARTON KIDS : Monterey


UNKNOWN MORTAL ORCHESTRA : Multi-Love


MICHAEL PRICE : Entanglement


BONNIE STILLWATTER : The Devil Is People


WILLIAM ELLIOTT WHITMORE : Radium Death


DAWN OF MIDI: Dysnomia