Arte vizuale

The Seventh Seal (1957) - Metafizica unui joc de sah

„I met Death today. We are playing chess.”

Ingmar Bergman. Pai cand am dat de filmele lui am ramas legat de ele, ca de iubita, adica cu gandul plecat multa vreme dupa ce ne dezlipeam ochii unu de altu. Copilaria lu’ Bergman imi aminteste de cea a lui Nietzsche. Nu ca productiile lui nu m-ar duce cu gandul tot pe undeva pe acolo. Aerul filosofic din acestea fiind mai dens ca fumul intr-un bar de zi. Micutul Ingmar a crescut intr-o familie religioasa, exact ca si mucosu’ de Friedrich (ii zic asa fiindca ne cunoastem de mult si ne permitem). Ca si pe Nietzsche, care cel mai bine dintre toate cartile cunostea Biblia (n-ai zice!), stricta educatie religioasa l-a marcat in evolutia sa creatoare. Filmele sunt comparabile cartilor, gandeam candva. Insa ce face Bergman din idea de film reprezinta un salt la un alt nivel. Ca o concluzie, prefer filmele lui Bergman in pofida multor, dar multor carti.

The Seventh Seal (Det sjunde inseglet), pune la bataie intrebari care s-au mai pus pe masa in istoria gandirii, despre viata, moarte si asupra veridicitatii divine. Insa sa joci sah cu Moartea in carne si… fie, in oase si capa, e ceva. Antonius Block (Max von Sydow), este un cruciat revenit din lupta… pe val. La propriu, caci se trezeste refugiat pe un mal unde, desigur, nu este singur. Pe langa cavalerul Jöns (Gunnar Björnstrand), pe plaja sade frumos si rabdatoare, Moartea (Bengt Ekerot). Avea sa-l puna in tema pe Antonius ca e momentul. E destul de clar pentru toti la ce face referire. Pusi fata in fata cad de acord sa joace o partida de sah. Miza?! The winner takes it all, cum zicea un cantec, ma rog, doar pentru Block e valabil refrenul. Filmul este alb-negru, iar imaginea cu soarele undeva impletit in orizont iti lasa in acelasi timp impresia si de rasarit si de apus. Imagine, de altfel, foarte semnificativa, mai ales ca se afla pe fundalul partidei de sah abia inceputa. Jocul acesta va tine trena productiei pe tot parcursul ei. Cu timpul, apasat de razboi, de ciuma care-i macina neamul si mizeria in toate ipostazele ei, Block simte fiorul renuntarii si gandeste ca Dumnezeu nu exista (o alta asemanare cu Nietzsche). Felul in care Bergman pune acestea in scena, ca imagistica si discurs, parca transfera starea de angoasa facand din privitor, personaj. Este, daca nu o palma peste ochi, macar o bataie pe umar cu scopul de atentionare. Ceva in genul, domnu’, vedeti ca va atarna metafizica, ce Dumnezeu!

E clar ca Moartea castiga, doar nu va asteptati la un film hollywoodian. Insa felul in care este expusa siretenia domnitei cu coasa, parca te face sa arunci un zambet, in semn de apreciere, intr-un colt de gura. Toata invarteala asta in jurul tablei de sah si joaca lor, una in care Block incearca sa triseze in fata mortii si care aminteste de basmele romanesti, n-au cum sa nu te atraga, spiritualiceste vorbind. The Seventh Seal se sfarseste cu cea mai reprezentativa si intensa imagine cinematografica a lui Bergman, silueta Dansului Mortii.

This text will be replaced

Considerat unul dintre cele mai influente filme de arta europene, acesta a castigat premii importante:

Jury Special Prize – Ingmar Bergman, Cannes Film Festival, 1957.
Best Foreign Film, Best Foreign Director la Cinema Writers Circle Awards, 1962.
Best Foreign Performer - Max von Sydow, Fotogramas de Plata, 1962.
Best Foreign Director, Italian National Syndicate of Film Journalists, 1961.

Text: Nicolae Baldovin | 15 Mai 2014 MUZAHOLIC 

Playlist MUZAHOLIC

Abonare newsletter

Noi aparitii muzicale



PIANO INTERRUPTED : The Unified Field Reconstructed


AH! KOSMOS : Bastards


LYDIA LUNCH/RETROVIRUS: Urge to Kill


BILL SEAMAN : f (noir)


AVA LUNA : Infinite House


ARCTURUS : Arcturian


CALEXICO : Edge Of The Sun


LONELADY : Hinterland


SQUAREPUSHER : Damogen Furies


RACHEL GRIMES : The Clearing


KUBA KAPSA ENSEMBLE : Vandraught 10 Vol. 1


ABRAM SHOOK : Landscape Dream


TOMORROW WE SAIL : Saturn


THE DISTRICTS : A Flourish and a Spoil


THE MILK CARTON KIDS : Monterey


UNKNOWN MORTAL ORCHESTRA : Multi-Love


MICHAEL PRICE : Entanglement


BONNIE STILLWATTER : The Devil Is People


WILLIAM ELLIOTT WHITMORE : Radium Death


DAWN OF MIDI: Dysnomia