Arte vizuale

United (2011) - Diavolii care au ajuns in Rai

«Glory, glory, Man. United!», canta fanii Diavolilor (asa este supranumita echipa de fotbal Manchester United), in zilele cele mai fericite ale echipei. Filmul este despre una dintre cele, daca nu cea mai neagra zi din istoria clubului, 6 februarie 1958. Veti vedea insa ca gloria nu a lipsit nici in preajma acestor clipe. Pe drumul de intoarcere de la Belgrad, dupa un meci cu Steaua Rosie, avionul, la a treia incercare de decolare de pe aeroportul din Munchen, unde a facut escala, derapeaza si intra intr-o casa aflata in apropierea pistei. In urma acestui accident echipa Diavolilor este decimata, 8 jucatori avand sa moara. Printre cei care se salveaza este si un tanar pe nume Robert Charlton. Acesta avea sa devina sinonim cu istoria clubului de pe Old Trafford. In urma performantelor sale sportive a primit, din partea Reginei Angliei, titlul de Sir.

Atmosfera in care este plasata actiunea filmului si felul in care este aceasta redata de regizorul James Strong, este de o boemie impecabila. Pe vremea aceea fotbalul era o forma de exprimare ce se afla in granita stransa cu arta. Jucatorii de fotbal erau considerati si aveau atitudinea unor legende rock gata sa intre in Hall of Fame. Bautura, femeile frumoase si excesele de toate felurile faceau parte din anturajul acestora, fara insa a le pune la indoiala abilitatile tehnice si artistice in fond. Poti spune ca era ceea ce le dadea forta si impulsul pentru a intra, de fiecare data, cu devotement pe teren. Artisti, cum spuneam! Evident, nu se poate discuta de sume fabuloase in contractele acestora cu clubul. Placerea de a face ceva pentru muncitorime, uneori le era de ajuns. Totusi faima si recunoasterea in societate erau si ele motive intemeiate, mai ales pentru cei mai tineri, cum era cazul si lui Bobby Charlton, jucat aici de Jack O'Connell, cunoscut pentru rolul sau (James Cook) din serialul Skins. Antrenorii aveau un aer intelectual pe marginea terenului cand, cu tigara roasa de filtru undeva in coltul gurii, urlau si dadeau indicatii scuipand fraze ce pareau desprinse din carti nescrise, care puneau suflul umanitatii, cea din tribuna cel putin, in repaos.

Productia ne spune povestea unei perioade in care fotbalistii erau poetii sportului. Mancheste United era, in perioada 1956-1958, o echipa tanara, in formare, dar care reusea sa uimeasca Anglia. In ’56 United a reusit sa castige titlul de campioni cu o medie de varsta poticnita la numai 22 de ani. A devenit, apoi, dupa castigarea unui nou titlu, prima echipa din Anglia care a participat in Cupa Campionilor Europeni. Lucru care, pana la urma, a condus la tragedia de la Munchen.

Cand s-a pus problema ca activitatea clubului de fotbal sa fie suspendata, antrenorul Matt Busby (Dougray Scott), a luat atitudine si a promis ca va face o noua echipa si va duce faima lui Manchester United mai departe. Asa ca si-a inceput noua misiune. A adunat de unde a putut jucatori, toti amatorii si refuzatii altor echipe, si a incropit o echipa care pana la urma, spre surprinderea tuturor a ajuns sa joace finala FA Cup (a doua comeptitie ca importanta din Anglia, insa una cu o istorie extraordinara, fiind cea mai veche competitie de fotbal din lume, debutand cu sezonul 1871-72). Au pierdut cu scorul de 0-2 in fata celor de la Bolton Wanderers, insa asta a contat cel mai putin.

Vorbim despre o drama foarte bine pusa in scena, incepand cu decorul (vechiul stadion, cartierul in care era acesta plasat, vestiarele), costumele (echipamentul echipei mai ales), atitudinea actorilor (dialogul si faptul ca unii jucatori, pe tunelul care facea legatura intre teren si vestiare, fumau ori pipau de zor, apasati de emotii). Unele imagini din film dau impresia unor poze vechi scoase la iveala dintr-un album uitat si prafuit.

This text will be replaced

Nu vorbim, deci, doar despre un film dedicat impatimitilor acestui sport, ci mai ales despre o poveste care trebuie pastrata in memorie ca o demonstratie de devotement si o rabufnire de orgoliu invaluita in rafinament si clasa.

Nicolae Baldovin | 24 mai 2014 MUZAHOLIC

Playlist MUZAHOLIC

Abonare newsletter

Noi aparitii muzicale



PIANO INTERRUPTED : The Unified Field Reconstructed


AH! KOSMOS : Bastards


LYDIA LUNCH/RETROVIRUS: Urge to Kill


BILL SEAMAN : f (noir)


AVA LUNA : Infinite House


ARCTURUS : Arcturian


CALEXICO : Edge Of The Sun


LONELADY : Hinterland


SQUAREPUSHER : Damogen Furies


RACHEL GRIMES : The Clearing


KUBA KAPSA ENSEMBLE : Vandraught 10 Vol. 1


ABRAM SHOOK : Landscape Dream


TOMORROW WE SAIL : Saturn


THE DISTRICTS : A Flourish and a Spoil


THE MILK CARTON KIDS : Monterey


UNKNOWN MORTAL ORCHESTRA : Multi-Love


MICHAEL PRICE : Entanglement


BONNIE STILLWATTER : The Devil Is People


WILLIAM ELLIOTT WHITMORE : Radium Death


DAWN OF MIDI: Dysnomia