ARTICOLE

ARTA | Salvador Dalí si noul Narcis

Salvador Dalí, Metamorphosis of Narcissus (1937)

Mitul metamorfozei lui Narcis este centrat pe ideea schemei corporale si a deconstructiei, schema corporala fiind deconstruita aici prin transformare. Tabloul lui Salvador Dalí, Metamorfoza lui Narcis (1937), merge dincolo de conceptia clasica a narcisismului ca „stadiu al oglinzii”, creand imagini fantastice si o noua simbolistica.

© Salvador Dalí, Gala-Salvador Dalí Foundation/DACS, London 2014

Metamorfoza lui Narcis in Ovidius, Metamorphoses

Poate cea mai cunoscuta si cea mai dramatica varianta a mitului lui Narcis este povestea relatata de poetul Ovidius. Narcis este fiul fluviului Cefis si a raului/nimfei Liriope. Dupa nasterea pruncului, Liriope il intreaba pe Tiresias profetul ce destin ii rezerva fiului sau. Primeste un raspuns ambiguu – Si se non vertit („Daca nu se cunoaste”).

Caravaggio, Narcissus (1597–1599), Web Gallery of Art

Nicolas Poussin - Echo and Narcissus (1629), Web Gallery of Art

John William Waterhouse - Echo and Narcissus(1903), Web Gallery of Art

La saisprezece ani, Narcis se face atat de frumos, incat este dorit nu numai de fete si de baieti, ci si de nimfe, dar mai mult decat toate, de Echo. Ii respinge pe toti, deoarece era atras numai de vanatoarea de cerbi. Deznadajduita, Echo repeta toate cuvintele rostite de cel de care se indragostise. Intr-o zi, din cruzime, Narcis ii striga nimfei „Sa ne iubim”. Cum aude, nimfa il imbratiseaza, insa tanarul o respinge. Echo se retrage, plina de durere si de rusine, in padure, unde mai raman din ea doar vocea si oasele.

Cei dispretuiti cer razbunare zeilor, iar Narcis, intr-o zi, vrand sa isi potoleasca setea, se apleaca asupra unui izvor si se indragosteste de o iluzie fara corp. Ia drept corp ceea ce este apa, isi contempla ochii, iar pletele i se par la fel de frumoase ca cele ale lui Bachus. Ovidius il apostrofeaza pe erou, ca nu va prinde „o imagine fugara”, ca „naluca” pe care o zareste este doar reflexul propriei imagini.

In lumea antica, era interzis sa privesti in fata, un asemenea avertisment a primit si Phyche de la Eros si Acteon de la Diana, dar la fel de periculos era si sa privesti inapoi (Orfeu si Euridice). Nimeni nu se priveste, Oedip isi scoate ochii; Tiresias, fiindca cunoscuse placerile ambelor sexe, este orbit; Gongora este victima reflectarii ei in oglinda ce i-o ofera Perseu.

Intr-o astfel de oglinda ucigasa cade si Narcis, dar este comparabila cu apa materna, pe care i-o ofera Liriope, mama sa. La fel ca Acteon, Narcis este devorat de privirea frontala, pe Actoen l-au devorat cainii, pe Narcis, propria reflexie.

Un Narcis suprarealist

Tabloul lui Salvador Dalí, Metamorfoza lui Narcis, reprezinta nazuinta picturii suprarealiste de a crea o lume in care omul sa afle miraculosul, de a reprezenta „un taram al spiritului unde el sa se lepede de orice greutate sau inhibitie, de orice complexe, ajungand la o libertate neasemuita, neconditionata”.

La Dalí, imaginea este paranoica. Imaginatia lui patologica se hraneste cu teoriile lui Freud, care il vor conduce la elaborarea „metodei paranoic-critice”, ce consta in scoaterea din subconstient a tablourilor cu ajutorul unui proces mental de asteptare si ascultare a sinelui. Perspectiva de „deasupra realitatii” aduce cu sine ambitia unei noi interpretari a istoriei picturii.

Viziunea lui Dalí este o imagine dubla, imposibil de redat printr-o „reprezentare originala, de un realism fotografic”. In primul plan, un tanar priveste in oglinda apei, iar langa el o mana impietrita tine un ou din care rasare o narcisa; in plan indepartat, tanarul este infatisat admirandu-se intr-un mod „narcisist”. In planul central, intre Narcis si mana, este infatisat un grup de nuduri.

Metamorfoza lui Narcis este o opera-simbol, si un exemplu remarcabil al  „metodei paranoic-critice” a artistului si a reprezentarilor „bolnavicioase a irationalitatii concrete” create de acesta. Salvador Dalí a scris chiar o poezie despre aceasta imagine si a oferit sugestii despre modul in care trebuie privit tabloul.

Dalí il infatiseaza pe Narcis ca personaj ghemuit, in culori de aur topit, astfel, tanarul pare a se contopi maselor de stanci inconjuratoare. Capul lui Narcis sta aplecat, ascunzandu-i chipul frumos, intensificand astfel sentimentul de introspectie – atras de „sirena rece si dionisiaca a/  propriei sale imagini” , evidentiind si mai mult elementul bizar al tabloului.

Imaginea dubla a tanarului Narcis, din pictura lui Dalí, este o mana fisurata: imitand forma piciorului lui  Narcis, degetul osificat prezinta o fisura orizontala la baza, echivalenta cu linia unde piciorul tanarului se uneste cu imaginea reflectata a acestuia. Fisurile la nivelul degetului au o simbolistica negativa, iar furnicile care il napadesc evoca un sentiment de moarte si decadenta, in timp ce oul si floarea tinute de catre degetul mare sunt imagini simbolizand nasterea.

La Dalí, spre deosebire ce reprezentarile anterioare ale mitului lui Narcis, metamorfoza este infatisata – transformarea adusa de acel „somn de netamaduit, vegetal, atavic si lent” apare in planul apropiat. In acest tablou „marea metamorfoza va avea loc”.

Infatisarea oamenilor este nestatornica precum apa care curge, iar identitatea lor la fel de putin personala ca si curgerea si agitatia ei. Noul Narcis, Gala, exprima aici posibilitatea, pentru adolescentul Dalí, de a scapa - printr-un dublu narcisism - de obsesiile sale.

Salvador Dali in atelierul sau. Fotografie de Ernst Scheidegger. Via Artinthepicture.com

 

Playlist MUZAHOLIC

Abonare newsletter

Noi aparitii muzicale



PIANO INTERRUPTED : The Unified Field Reconstructed


AH! KOSMOS : Bastards


LYDIA LUNCH/RETROVIRUS: Urge to Kill


BILL SEAMAN : f (noir)


AVA LUNA : Infinite House


ARCTURUS : Arcturian


CALEXICO : Edge Of The Sun


LONELADY : Hinterland


SQUAREPUSHER : Damogen Furies


RACHEL GRIMES : The Clearing


KUBA KAPSA ENSEMBLE : Vandraught 10 Vol. 1


ABRAM SHOOK : Landscape Dream


TOMORROW WE SAIL : Saturn


THE DISTRICTS : A Flourish and a Spoil


THE MILK CARTON KIDS : Monterey


UNKNOWN MORTAL ORCHESTRA : Multi-Love


MICHAEL PRICE : Entanglement


BONNIE STILLWATTER : The Devil Is People


WILLIAM ELLIOTT WHITMORE : Radium Death


DAWN OF MIDI: Dysnomia