Carte

Alex Ferguson. Autobiografia mea

 

Categoria: Biografii/Memorii/Jurnale
Editura: Publica
Colectia: Victoria Books
Anul aparitiei: 2014

“Cand am castigat Liga pentru prima oara in 1993, n-am vrut ca echipa mea sa se lase pe tanjala. Gandul ma ingrozea. Eram hotarat sa merg inainte, sa intaresc puterea noastra. I-am spus acelei formatii din 1993: «Unii oameni, cand sunt in vacanta, nu vor sa mearga mai departe de Salcoats, la 25 de mile departare de-a lungul coastei de Glasgow. Unii oameni nu vor nici macar atat. Sunt multumiti sa stea acasa si sa priveasca pasarile si ratele care plutesc pe lacul din parc. Iar unii vor sa ajunga pe Luna. Depinde de ambitiile oamenilor».”

 

Adorat sau detestat, fotbalul de astazi, devenit pentru unii sinonim cu sportul in general, a depasit statutul de distractie a maselor, putand fi considerat un adevarat mod de a fi, cu care unii aleg sa se identifice total. Privit astfel este foarte greu sa vorbesti despre echipe si jucatori sau despre antrenori si tacticile lor, fara a fi acuzat de partinire. Exista insa si legende ale fotbalului ale caror cariere intra definitiv in memoria colectiva ca modele exemplare.

Un astfel de model poate fi socotit Alexander Chapman Ferguson, unul dintre cei mai mari jucatori scotieni si, cu siguranta, cel mai cunoscut manager al fotbalului britanic. Retras din activitate in anul 2013, dupa 27 de ani petrecuti ca manager al clubului Manchester United, pentru care a reusit sa castige 38 de trofee, acesta scrie Autobiografia mea, o carte de memorii care se concentreaza asupra perioadei petrecute la Manchester, neglijand astfel atat activitatea de jucator profesionist, cat si cea de manager la clubul Aberdeen, unde reusise sa faca adevarate minuni, printre care castigarea Cupei Cupelor in sezonul 1982-1983.

Memoriile managerului scotian sunt importante in primul rand pentru iubitorii fotbalului. Acestia vor afla din paginile cartii ca Alex Ferguson a socotit echipa a fost mai presus de orice, iar in numele ei au fost sacrificati, de-a lungul timpului, destui jucatori cu statut de vedeta, printre care David Beckham sau Cristiano Ronaldo.  Daca primul este criticat destul de aspru pentru dorinta sa de celebritate in afara terenului de fotbal, cel de-al doilea este vandut clubului Real Madrid pentru cea mai mare suma inregistrata la vremea aceea (94 de milioane de euro), atunci cand se considera ca  a atins un varf de performanta in cadrul echipei Manchester United.

Tot in numele echipei este cautata loialitatea, garantul daruirii totale, iar aceasta a fost descoperita, in principal, la jucatorii crescuti de club, cei care au cunoscut de mici spiritul echipei din Manchester. Astfel, printre preferatii lui Alex Ferguson se numara jucatori ca Ryan Giggs, Paul Scholes sau Gary Neville, deoarece acestia se identifica cu United, si nu cu salariul primit sau cu stirile aparute in presa mondena.

Iubitorii de fotbal vor afla si ganduri despre relatia cu presa, o relatia dificila pentru orice antrenor de fotbal, dar pe care scotianul a tratat-o tot timpul cu maxima seriozitate, despre ceilalti manageri si respectul purtat pentru munca acestora,  la loc de cinste situandu-se portughezul Jose Murinho, rivalul sau din campionatul englez, cat si despre marea echipa a Barcelonei sau  lupta dintre Messi si Cristiano Ronaldo, pentru titlul de cel mai bun fotbalist al lumii, o lupta in care nu exista nici invingator si nici invins.

Ferguson nu isi deapana povestea cronologic, caci acesta nu are nevoie de o  justificare a trecerii anilor, ci raportat la anumite evenimente care iau marcat activitatea de manager. Povestea devine astfel atractiva si pentru cei care aleg s-o citeasca din perspectiva liderului de succes, dincolo de latura pur sportiva. Spiritul utilitarist al managerului functioneaza perfect atat in primii ani ai carierei sale, pe care ii socoteste, cu oarecare nostalgie, anii fotbalului practicat de dragul jocului, unde onoarea si respectul cantareau destul de mult,  cat si in anii alerti ai zilelor noastre, in care banii inlesnesc obtinerea performantei. Aceasta reteta a succesului nu este realizata cu elemente alchimice, ci are la baza foarte multa munca si daruire, o munca ce porneste de la neglijarea vietii de familie si merge pana la identificarea cu clubul, caci performanta se obtine in primul rand pentru acesta.

Discret cand vine vorba de viata sa personala, unde ii atribuie toate reusitele sotiei, Alex Ferguson ne vorbeste si depre iubirea sa pentru carti, istoria fiind domeniul preferat, cat si despre marea pasiune a curselor de cai, cea care a constituit un adevarat refugiu in calea tensiunilor acumulate in functia de manager.

Fie ca ne vorbeste despre lucruri care au legatura cu terenul de fotbal (academii de fotbal, jucatori, echipe, manageri rivali, stadioane si suporteri), fie ca ne vorbeste despre ce se intampla in spatele acestuia (tactica manageriala sau psihologia jocului) sau despre viata sa de dincolo de lumea sportului, memoriile lui Alex Ferguson, cel care din 1999 avea sa poarte titlul de Sir, pentru serviciile aduse sportului britanic, sunt demne de un adevarat cavaler, care prin curajul, disciplina si loialitatea de care a dat dovada poate reprezenta un adevarat model de urmat in atingerea telurilor noastre.

Foto: IrishMirror.ie

Text: Bogdan Mirea

Playlist MUZAHOLIC

Abonare newsletter