Carte

[Recenzie] Un caz de divort: Povestiri fantastice | Guy de Maupassant

Categoria: Proza scurta
Editura Polirom
An aparitie: 2013

 

Anul trecut, cei de la Editura Polirom au publicat un volum cu povestiri scrise de celebrul autor francez, creator de revelatii in literatura moderna, Guy de Maupassant, si anume: Un caz de divort: Povestiri fantastice. Colectia cuprinde treizeci si patru de istorisiri, printre care este inclusa si cea care da titlul acestei carti. De ce tocmai "Un caz de divort" a fost povestirea aleasa pentru titlu, nu se poate spune precis. Poate ca modulul fiecarei povesti din acest volum poate genera un caz de divort, acolo unde divortul poate capata o diferita natura: despartirea dintre el si ea, despartirea individului de societate sau despartirea mintii de realitate, dupa ce s-a plasmuit o relatie „extraconjugala” cu magia; cert este ca fiecare povestire implica un soi de separare.

Editurile straine au publicat la randul lor, de-a lungul anilor, alte numeroase variante, cu diverse combinatii de nuvele semnate de Guy de Maupassant, iar in ceea ce priveste perimetrul literar romanesc, colectia de fata nu este prima traducere a scrierilor ce apartin acestui autor. Guy de Maupassant a avut de-a face si cu jurnalismul, una dintre publicatiile de seama cu care a colaborat fiind Le Figaro. De asemenea, opera sa este construita din trei sute de nuvele, sase romane, trei carti de calatorie si un volum de versuri.

Maupassant la varsta de 7 ani

Revenind la editia publicata de Polirom, aceasta inlantuie cele treizeci si patru de povestiri in jurul fricii, supranaturalului si psihopatologiei, fenomene ce sunt consemnate in majoritate pe teritoriul Frantei, in secolul al XIX-lea, dar intalnim si fragmente influentate de calatoriile lui de Maupassant prin varii colturi ale lumii. De obicei, experientele din calatorii sunt relatate ca un tratament psihologic, o evadare din urbanul aglomerat de oameni si fantasme. Povestirile sunt asezate aici in mod cronologic si astfel devenim martori ai evolutiei filozofico-spirituale intreprinse de autor intre anii 1875 si 1890. Nu lipsesc de-aici superstitiile si imaginile de tip horror care se nasc fie ca urmare a unor legende urbane, regionale, fie ca forte de sine statatoare, sau ca urmari ale unor minti infricosate de propria existenta. Fiecare povestire urmareste aceeasi macheta a povestirilor in rama, dar continutul acestora savarseste in mod indirect un studiu antropologic pentru perioada celei de-a doua jumatati a secolului XIX. Am putea spune ca este un studiu generat de o singura perspectiva, cea a autorului, dar complexitatea personajelor ne infatiseaza un domeniu vast.

Daca ne gandim la imaginea Europei de secol XIX, ne vom aminti ca abia atunci stiinta a devenit o profesie in adevaratul sens al cuvantului. De exemplu, Charles Darwin scria despre originile speciilor si problematica selectiei naturale, iar Dimitri Mendeleev construise tabelul periodic al elementelor. Fizica devenise o ramura ce capata un accent din ce in mai intens, intr-un moment in care tratatele filozofice dadeau un impuls radical societatilor, pentru ca vorbim de epoca lui Karl Marx, Arthur Schopenhauer (prezent intra-una dintre povestiri), Friedrich Nietzsche, Herbert Spencer si mult altii. Insa, peste acest fundal, populatia de rand inca lega stiinta de supranatural, iar Guy de Maupassant ne prezinta cateva povesti din acest unghi si nu intamplator vom intalni cuvantul „nebun” in cateva titluri din aceasta colectie.

Avem de-a face cu nebuni fauriti de autor, dar in ce consta mai exact nebunia lor? Se pare ca aceasta izvoraste dintr-o mare putere de intelepciune. Nebunii lui Guy de Maupassant au perspective stiintifice, vorbesc despre magnetism, despre forte din Univers, despre populatia inaripata a planetei Marte, despre metempsihoza si nu numai. Ei sunt nebuni pentru ca cerceteaza informatiile primite si le dezvolta. Fantastic ramane doar contextul, pentru ca daca am analiza cateva pasaje din aceste povestiri cu propria minte, nu cu a altora, am constata evolutia precara a civilizatiei, din secolul XIX pana in clipa de fata. Cel care judeca informatiile cu mintea deschisa a ramas nebun pana-n ziua de astazi. I se mai spune „idiot.”

Gradul de intelepciune atins de Guy de Maupassant este discutabil pentru unii, iar autorul face parte dintre acei artisti celebri si bolnavi. De Maupassant suferea de o boala cu transmitere sexuala, iar aceasta conditie poate ca a fost catalizatorul cunoasterii bogate de care acesta a dat dovada. Pentru unii este nevoie de o astfel de situatie care sa motiveze izolarea fata de societate, o izolare care aduce roade de exceptie.

Un exemplu de cum societatea de consum isi intindea in mod barbar tentaculele peste globul pamantesc inca de pe-atunci, gasim in povestirea "Casa mortii de bunavoie", de unde aflam despre o institutie formata in scopul celor care platesc pentru a se sinucide in conditii care amplifica iluzia si minciuna vietii.

Dincolo de acestea, Un caz de divort: Povestiri fantastice este un itinerariu in taramul halucinatiilor alimentate de slabiciunile umane, care in unele cazuri dezvolta un imperiu patologic dezgustator. Aflam despre indivizi care vor sa aiba relatii apropiate cu altfel de fiinte precum: animale, plante sau fantome, desi nu tin cont ca pentru asta, caracterul si limbajul uman are nevoie de o dezumanizare si, de aceea, ajung sa se scufunde intr-o viata plina de actiuni grotesti. Povestirea care da titlul cartii este o astfel de mostra. Nu-i de mirare ca pentru coperta s-a ales un detaliul din tripticul lui Hieronymus Bosch, Gradina placerilor, detaliu ce vorbeste prin imagini despre defecarea sufletelor. 


Coperta 1
 

Gina Sandulescu | 27 Martie 2014 MUZAHOLIC
 

 

Playlist MUZAHOLIC

Abonare newsletter