Carte

Micuta Bijou | Patrick Modiano

 

Categoria: Proza, Literatura contemporana

Editura: Humanitas Fiction

Colectia: Raftul Denisei

An aparitie: 2014

 

Despre Patrick Modiano s-a mai scris, in principal dupa obtinerea premiului Nobel pentru literatura, inclusiv pe acest site. Nu are nici un rost sa reiau discutia despre importanta obtinerii unui astfel de premiu si nici despre promovarea mondiala pe care o gireaza, alegand, in schimb, sa vorbesc despre intalnirea mea cu universul cartilor lui Modiano, o intalnirea deschisa prin romanul Micuta Bijou.

Firul narativ al cartii nu este unul complex, prezentand povestea unei tinere care ajunsa in capitala Frantei, incearca sa-si gaseasca locul si linistea. Acest deziderat  este, de fapt,  pretextul romanului, iar la umbra lui nelinistea, angoasa si dezradacinarea rod adanc universul dezmostenirii.

Incercarile tinerei Therese de a se gasi pe sine, precum si simulacrul sau de lume, sunt naruite, asemenea unui castel de carti, atunci cand zareste intr-o statie de metrou o femeie ce seamana cu mama care o parasise si o lasase in grija unor prietene si despre care se presupunea ca este moarta de mult timp. Intalnirea de la metrou are darul de a sfarama in bucatele fiinta tinerei, bucatele care vor aminti despre perioada copilariei cand alaturi de mama a jucat intr-un film care i-a adus numele de Micuta Bijou, cand avea un catel si cand spera ca toate acestea ar putea sa darame zidul ce o despartea de mama sa. Dar cioburile nu vor putea nicioada sa fie puse cap la cap pentru a forma un intreg, coerenta si intelegerea nu vor putea fi dobandite, chiar daca sufletul chinuit le doreste cu ardoare.

Umbland ca o naluca, Micuta Bijou nu este capabila nici sa-si impartaseasca suferinta si nici sa o depaseasca, oamenii cu care intra in contact par, mai degraba, inchipuiri si nu fapturi vii. Cel mai bun exemplu este reprezentat de familia care o angajeaza pentru a avea grija de fetita lor, o fetita tratata ca un obiect si care este oglindirea propriei copilarii a Theresei, o copilarie a abandonului si a deznadejdii.

Intalnirea cu o farmacista care ii observa paloarea din obraji si se hotaraste astfel s-o ajute, trezeste in tanara noastra sentimente si atitudini de mult pierdute sau ingropate la marginea halucinatiilor sale, iar dorinta marturisirii ajunsa la paroxism, imprumuta accente religioase in speranta de a obtine eliberarea de acel trecut vesnic reactualizat.

Atmosfera apasatoare a romanului este un joc de umbre si lumina, al cautarii dincolo de tinta si al sufletelor vesnic faramitate, adevaratele stafii care bantuie lumea. 

Text: Bogdan Mirea

Playlist MUZAHOLIC

Abonare newsletter