Carte

[Recenzie] Motanul din Insomnia | Stefan Manasia

 

Categoria: Poezie
Editura Charmides
An aparitie: 2013

 

Fratele meu Bonobo, asa ii spuneam lui Stefan Manasia, inainte de a scoate excelentul volum de poezii Bonobo sau cucerirea spatiului (ed. Charmides, 2013). Cu o forta a poeticului pur si simplu atragatoare, dincolo de lirismul marilor scriitori postdouamiisti, Manasia incearca sa resusciteze poezia si se pare ca ii iese din plin. Dar cum sa resuscitezi ceva ce e al naibii de viu?

Poezia lui Stefan Manasia e unica, nu-l poti compara cu nimic, nu poti sa-l acuzi ca nu-si ascunde urmele poetice, nu poti decat sa stai cu volumul in mana si sa te lasi captivat de aerul intoxicat si propice poeziei – aerul din Manastur. Dorinta de a apartine unui mediu care testeaza uneori limitele umane sau pur si simplu reneaga realitatea, ma duce cu gandul cumva la Ioan Es. Pop si la poemele sale din anii `90. Dar la Stefan Manasia vorbim de poezie pura, de limbaj care nu e in imediata apropiere limbaj, de mecanisme ascunse ce nu pot fi deslusite. E ca si cum ai tine in maini o cutie muzicala veche si nu ai stii unde e ascunsa cheita care declanseaza sunetul. Se pare ca e la gatul autorului, ca o triumfatoare arma ce ucide si in acelasi timp stapaneste.

Dedicat Esterei, fetita scriitorului, volumul este structurat in cateva mici fragmente, atipice cumva pentru un volum de poeme: Vis de maimuta, Suprematia culturii bonobo, Zmeie pe cer, Vis de maimuta. Prin acest volum, de la debut incoace, venind inainte ca un charandiru, un peste foarte « alunecos » – pentru cei ce nu stiu, Stefan Manasia reuseste sa domine poezia si sa intregeasca cumva visele. Si cum e posibil ca un scriitor atat de amplu sa exploreze spatiul? Pur si simplu, dincolo de cuvinte si de doze de lectura, Manasia tine bine de haturile animalelor ce-l conduc intr-o lume a sa. Povestea de dincolo de coperti e ca si cum ai dormi toata viata intr-un bar si de fapt ai fi insomniac. Dincolo de fenomenul “bonobo” e un poem care m-a fascinat, asa ca imi permit sa-l atasez aici:

 

Pisicile din Hajongard

Iti amintesti cind ti-am spus ca
adolescenta aceea maghiara
ar fi putut fi acum 1000 de ani
Navamailka mea ?

Intre piatra tombala si
sticla fotografiei iedera-si
infipsese stolonii printr-un
miracol sordid.

Am revenit toamna
dupa toamna cautind
mormintul si piatra,
iedera si sticla.

Pisicile din Hajongard
ma urmeaza silentios peste tot
imbracate-n tunica
lui Mao.

(din Bonobo sau cucerirea spatiului, pag. 30)

 

G.C. | 28 Martie MUZAHOLIC
 

Playlist MUZAHOLIC

Abonare newsletter