Event Report

Cai dezolante sau sclipiri nesclipitoare?

Nu am mai fost de ceva vreme in Bucuresti, la un concert de club. Am facut-o insa vineri, 3 octombrie, in Colectiv. E pentru prima data cand am ajuns acolo si pot spune ca prima impresie a fost placuta: un club de vreo 500 de persoane pentru un concert, cu mese in laterala si in spate, cu un bar dragut si foarte curat inauntru. Scena cam mica si aglomerata cu tot felul de backline ingramadit pe acolo iar cativa stalpi de rezistenta cam opturau privirea, daca te asezai neinspirat.

La intrare, iar vreo 2 omuletzi cocosati cu cartoane cu festivalul Maximum Rock, care urmeaza sa se intample peste 2 saptamani. Tot echipa lui Nelu Brandusan se ocupa de acces la concert, astfel ca am primit o bratara cu Maximum Rock. As fi vrut sa platesc biletul dar nu m-a lasat Fenrir (KISTVAEN). Asadar, am salvat 45 lei, heh! De parca era om de presa.

Am ajuns cu vreo 2 ore inainte de a se deschide portile, asa ca era cam agitatie pe acolo, pt repetitii intarziate, merchandise care de-abia atunci ajunsese si alte elemente de stress. Insa fu ok, toate au fost rezolvate pana cand au intrat pe scena cei de la HTETHTHEMETH. Lao, de data asta cu o casca de Viking si un prosop pe fata, ca asa ii place lui sa surprinda de fiecare data. Au avut un recital de cca jumatate de ora, care nu a sunat deloc bine. Nu stiu din ce cauza, dar impresia mea a fost ca toate trupele in acea seara au sunat slabut. Bateristul trupei a fost amplasat undeva in laterala scenei, cu un set de tobe montat doar pentru el, caci era trupa de deschidere si se dorea ca change-over-ul sa fie scurt. De data asta Leo si echipa au cantat si o piesa Blues, care a avut un pitoresc aparte, pe langa piesele pe care le stiam deja, dar care au sunat mult mai bine la Rasnov, outdoor.

Totul s-a terminat rapid, asa ca mi-am luat un nou cocktail si am asteptat sa urce pe scena KISTAVEN, trupa care s-a ocupat de acest eveniment. De fapt, ei si-au lansat astfel cel de-al doilea album si s-au straduit enorm sa iasa un eveniment reusit. Ceea ce cred ca s-a si intamplat, daca privim pragmatic si structural: fara prea mari intarzieri, atmosfera ok, cordiala, audienta receptiva si chiar calduroasa cu artistii de pe scena.

Cu ceva proiectii de impact la inceput (apoi cam plictisitoare pentru ca se tot reluau), bucurestenii au inceput in forta. Si asa au tinut-o pe toata durata concertului, care a fost de peste 60 min. Cu un bis unde au mai bagat cateva piese, KISTVAEN se pare ca a placut mult celor prezenti. Eu nici acum nu-mi pot explica cum a putut vocalul sa bage continuu atat de mult growl. I-ar fi placut urechii mele mai mult clean, dar n-a avut sansa vineri seara. Pentru un necunoscator, toate piesele KISTVAEN suna cam la fel. De fapt, Suicidal Black Metal este construit cumva la fel, cu ritmuri alerte mixate cu altele lente, prin chitari tanguitoare (chiar mi-au placut de data asta, sunau a la vechiul KATATONIA amestecat cu vechiul SHINING) si o baterie simpla, fara prea multe ruperi de ritm.

Noul album KISTVAEN este mult mai nervos si agresiv decat debutul, ceea ce nu ma face sa fiu prea incantat. Insa daca ei au vrut mai multa duritate, atunci asta au obtinut.

Una peste alta, un show placut, dar cu un sunet care a suferit. Concluzia mea a fost ca acustica salii are o problema majora, sunetul fiind sec, spart si strident. Poate ca daca era arhiplin, s-ar mai fi atenuat, dar asa… Hmmm, oricum ar fi, KISTVAEN a devenit deja o trupa care conteaza in underground-ul Metal de la noi si e timpul sa sustina macar cate 2 turnee pe an in Romania si sa experimenteze ceva cantari si prin afara tarii. Am inteles ca au fost anuntati deja la un festival din Ucraina, deci sunt pe calea cea buna. Ca o fi chiar “Desolate way(s)”, om vedea!

SHINING. Pentru a 3-a oara in Romania, prima data cand nu am fost eu implicat absolut deloc in organizare. Si fu chiar fain si relaxant total pentru mine. Distractiv a fost ca Niklas s-a asezat aleatoriu in sala, chiar la masa unde stateam eu, cand eu eram plecat la scena, sa-i vad pe KISTVAEN. Cand m-am intors, cei cu care eram la masa mi-au aratat ca in colt s-a asezat un tip care seamana cu solistul de la SHINING. El statea retras si se uita cu atentie la Fenrir & Co., fiind cumva interesat, poate captivat de ceea ce vedea pe scena.

Dupa ce ne-am recunoscut si ne-am spus povesti de tot soiul, mi-a spus ca e stresat de show, ca vor canta pe alte scule, ca ale lor s-au pierdut printre avioane, si ca na, va iesi aiurea.

In cele din urma, concertul lor a fost unul ok, dar modest. Doar el si Peter din vechea garda, restul complet noi. Oricat s-a straduit Niklas sa-i promoveze pe noii membrii, pe mine nu m-au convins. Prezentarile alea faustoase de vedete, cu solistici de chitari pe ceafa, la bustul gol, cu repertorii solo de baterie si alte riffuri prelungite doar ca sa-i cunoastem pe cei de pe scena, m-au dezgustat. Nici vocea lui Niklas nu mai poate, clean-ul de demult a disparut intr-o ragusire fada, growl-ul se auzea ca din butoi, nu stiu de ce, sincer. SHINING-ul pe care il stiam a disparut, acum am vazut doar o trupa ce tragea de public sa-i ovationeze, o mare parte din cei de acolo fiind cumva entuziasmati. Ca unele din primele randuri erau incantate de sangele lui de pe maini, ca altii erau bucurosi ca au impartit berea cu el pe scena, ca altii erau incantati ca au prins cu aparatele lor foto cele mai frumoase cadre luate cu Niklas, o fi fost fain pentru ei. Asa pot spune ca si eu am impartit (din nou) cateva fumuri din trabuc cu el, pe scena, de dragul vremurilor de altadata. Chiar a dedicat o piesa Kogaionon-ului, tinand cont ca prima lui cantare in Romania a fost facuta cu ocazia lansarii ultimului numar din fanzinul underground. Dragut gest, multumiri!

La un moment dat a urcat pe scena si vocalul KISTVAEN pentru o piesa de pe Halmstad, cred ca a fost o decizie care a entuziasmat sala si a sunat chiar bine. In rest, eternele miscari obscene ale lui Niklas, stropitul cu whiskey si stingerea tigarii de pieptul gol.

La urma, ca la Oscar, pe un fundal luminat excesiv cu Maximum Rock, muzicienii au intrat la sesiuni de fotografii cu fanii, care s-au prelungit in noapte, habar n-am cat. Stiu ca pe la 1 si ceva am plecat spre ale mele, cu o nostalgie pentru trecut si impacat pentru prezent. Viitorul este, parca, din alt film, daca va mai fi.

Am zarit sau m-am chiar salutat cu cateva persoane, unele pe care le stiu de la DBE, altele care ma stiau de pe la alte evenimente DonisArt. Frumos a fost cand a venit langa mine, la bar, un tip, m-a salutat si mi-a spus ca a fost la DBE 3, i-a placut mult acolo si ca atunci, si-a cerut prietena de sotie. Iar acum mi-a aratat verigheta. Inseamna ca la noul DBE vom sarbatori botezul? Dar stati putin, ca deja s-au anuntat cateva miscari si in aceasta directie, cu alti sustinatori DBE, care la anul, in august, vor fi deja parinti.

Las’ ca ii bine, motiv de sarbatorit!

 

PS: Oare titlul albumului MONO ascultat in premiera la DBE 4 sa-i fi inspirat pe unii sa devina parinti?

 

Foto: Vladimir Gheorghiu @ Maximum Rock

 

Playlist MUZAHOLIC

Abonare newsletter