Event Report

Incepand cu Litera 1 si pana la astronautii Post-Rockului

God Is an Astronaut au revenit la Bucuresti weekendul trecut, in cadrul unui eveniment organizat de Sabotage – un nou concept propus publicului amator de intalniri cu trupe faine, care promite si alte intamplari alternative pe viitor.

Nu este prima data cand particip la un concert de club sold out, dar cu siguranta nu m-am mai intalnit in fata Fabricii cu oameni plecand, intorsi din drum de la intrare. Asta n-ar trebui sa mire: God Is an Astronaut este unul dintre acele grupuri de Post-Rock care atrag de regula un public extrem de numeros si diversificat. Ce-i drept, irlandezii au desfasurat numeroase turnee in ultimii ani, castigand astfel notorietate.

Aflasem ca GIAA ii vor avea alaturi pe bucurestenii de la Litera 1, astfel ca dorintei de a-i revedea pe irlandezi i s-a adaugat o a doua: dupa ce le-am ascultat albumul de debut, lansat anul trecut, am fost curioasa sa vad cum suna live acest Electronic Rock al lor. Ba mai mult, am zambit in sinea mea, intrebandu-ma cat de fidel vor reda acele sonoritati bizare, care-ti dau un fior teribil ascultandu-le piesele.

Despre Litera 1 nu pot spune decat ca au venit foarte pregatiti. Nu stiu exact cate concerte au sustinut pana in prezent si cum decurg ele in mod obisnuit, insa reactiile publicului mi s-au parut destul de retinute. Muzica lor nu-i usor de digerat, mai ales daca e intr-o prima auditie. „Litera 1” ti se dezvaluie treptat, personal revenind aproape obsesiv asupra unora dintre compozitii. Dincolo de multitudinea de influente, ideile sunt bine inchegate, iar conceptual vorbind albumul lor este destul de unitar.

Au avut proiectii si multe butoane ce ar fi facut deliciul oricarui pasionat de proiecte audio-vizuale, insa si un element surpriza – cel putin pentru mine. Show-ul lor a fost acompaniat de un fel de performance episodic – o figura fantomatica aparea in spatele unui „paravan” interpretand cine stie ce dans ritualic. Plus faptul ca in formula live l-au avut ca basist pe Fenrir (Kistvaen, Depths) intr-o ipostaza ceva mai „lenta”.

La momentul aparitiei pe scena a membrilor GIAA deja nu te mai puteai misca din locul tau, cel putin in fata. Nu ma plang, atmosfera a fost faina pe tot parcursul concertului. Chiar imi era dor sa ii ascult pentru ca – nu stiu cum se face, dar dupa ce-i vezi live o data, de doua ori, parca nu-ti mai vine sa-i asculti acasa frumos. Poate doar in casti, luandu-le un album sau altul drept coloana sonora a unei zile haotice.

Ai zice ca au jucat pana la ultima carte: piesa dupa piesa, acesti astronauti au rastalmacit numele trupei intr-un soi de gluma, fugind de ideea unor ani de studii riguroase, s-au apucat de muzica – si bine au facut. Am fost destul de aproape incat sa simt cum vibreaza scena la sariturile lui Dean sau sa aud pe indeaproape vocea lui Torsten intervenind ca un murmur, abia perceptibil.

Desi Origins nu s-a prins la fel de mult de mine ca celelalte albume ale lor, muzica irlandezilor imi place si as merge ori de cate ori mi s-ar ivi ocazia sa ii vad in concert. Au fost destul de multe piese de pe albumele mai vechi, inclusiv de pe All Is Violent, All Is Bright – un setlist bine dozat, dar si o compozitie noua, inca fara titlu, semn ca trupetii sunt pusi pe treaba chiar si atunci cand colinda lumea cu turneele lor.

Mi-a placut ca la final au iesit sa stea de vorba, sa semneze discuri si sa se pozeze cu oricine venea sa ii salute. Dean a spus ca vor reveni cel mai probabil la anul, ceea ce ma face sa sper ca vor lansa si un nou material, iar daca va suna la fel de bine ca „mostra” din concertul din Fabrica, am motive sa cred ca va fi la fel de plin si data viitoare.


 

Playlist MUZAHOLIC

Abonare newsletter