Event Report

Peter Gabriel @Romexpo: Prezentul din anii ‘80

Turneul BACK TO FRONT al lui Peter Gabriel are pentru multi o vadita latura nostalgica, „dineul” pregatit de acest adevarat maestru de ceremonii ne-a purtat printre momentele cheie ale carierei solo: 37 de ani reganditi intr-un spectacol de mai bine de doua ore.

Un astfel de moment este cu siguranta lansarea albumului So - miza si deliciul acestui turneu. Cu toate ca acum, la 64 de ani, infatisarea lui nu mai aduce cu aceea a tanarului din videoclipul „Sledgehammer”, Peter Gabriel a fost si va ramane un showman, miscandu-se pe scena mai ceva ca alti solisti la nici jumatate din varsta lui.

Chiar si intr-o seara dedicata amintirii si retrospectivei So, artistul pare mai mult decat fascinat de viitorul muzicii. Spun asta gandindu-ma la cele doua tinere suedeze invitate de insusi Peter Gabriel pe scena, intr-o romana de nedeslusit. S-a scuzat apoi, „Nu vreau sa va distrug limba”, oferindu-ne niste subtitrari nastrusnice.

Jennie Abrahamson si Linnea Olsson au interpretat, pe rand, compozitii din repertoriul fiecareia. Am retinut titlurile - „Hard To Come By”, „Ah!”, „What” si „Phoenix” -, poate si pentru ca am avut parte doar de un scurt moment de Sopranino Pop.

Vocile celor doua soliste au rasunat frumos in Pavilionul Central. Instrumentalul fost o combinatie superba intre violoncelul Linneei Olsson si xilofonul acela bizar al Jenniei Abrahamson, pe care mi-ar fi placut sa il vad mai indeaproape. Ai fi spus, dupa reactii, ca publicul ar fi vrut ceva mai multe piese, unii aplaudand chiar in picioare.

Dupa cateva pregatiri de ultim moment, Peter Gabriel a revenit pe scena pentru a ne prezenta structura spectacolului: un „aperitiv” acustic, urmat de felul principal - un experiment Electronic in alb-negru, pentru ca, spre final, desertul sa fie So.

A ales sa inceapa concertul cu „Obut”, o piesa nu neaparat noua, ci mai degraba incompleta, cu versurile inca in stadiul „de lucru”. Imi parea ca, manuind clapele pianului alaturi de incredibilul Tony Levin, Peter Gabriel, producea pe alocuri anumite sunete si nu cuvinte propriu-zise.

Tin sa mentionez ca totul se intampla in timp ce Pavilionul Central era complet iluminat, ceea ce sporea sentimentul de repetitie cu public, in ideea ca nu se teme sa ne arate cum suna o compozitie inca neterminata. Sau pentru el este perfecta in imperfectiunea ei. Am simtit atmosfera usor stranie in acest context, cu totul la vedere, noi urmarindu-l pe el – el urmarindu-ne pe noi, insa nimic din ce s-a intamplat la Romexpo nu poate fi catalogat drept normal.

I s-au alaturat apoi „le maitre de percussion” – domnul Manu Katche, „from out of the shadow” - David Sancious la keyboard, „the sculptor of sound” – chitaristul David Rhodes, precum si noii prieteni – tinerele soliste suedeze, Jennie Abrahamson si Linnea Olsson.

Prin turneul BACK TO FRONT, Peter Gabriel alcatuieste un minunat itinerariu muzical, continuand cu Up si „Come Talk to me”, pastrandu-i si in varianta acustica acea tenta de folclor saxon, cu un „Shock the Monkey” invaluit intr-o aura Blues. „Family Snapshot” a fost cantata in prima parte in aceleasi lumini puternice, pentru ca apoi ele sa se stinga, lasand locul unor raze albe.

Mai sa nu intelegi ce se intampla cu acele brate mutant, luminand - mai mult sau mai putin static pana in acel moment - pe Levin, Sancious sau Katche. Au inceput insa sa se miste amenintator pe scena in timpul piesei „The Family and the Fishing Net”. Am observat apoi ca „uriasii” aveau un dans al lor, pentru unele piese venind in fata, alaturi de Peter Gabriel, parca atacandu-l pe refrenul „No Self Control”, invartindu-se intr-un cerc vicios. Evident, a venit si randul piesei „Solsbury Hill”, care a ridicat lumea in picioare.

Mi-a placut nespus momentul dedicat regizorului de origine mexicana Guillermo Arriaga, despre care Peter a amintit ca filmele lui trateaza subiecte precum religia, sexul si drogurile, alegand pentru „Why Don't You Show Yourself” religiosul. Instrumentalul imbina acele sonoritati specifice muzicii clasice cantate in catedrale prin secolul 18-19, aici reprezentata minimalist de violoncel, in antiteza cu versurile aproape blasfemice, sumbre.

A venit si momentul desertului – invazia culorilor, inceputa, desigur cu „Red Rain”, prima piesa de pe albumul So, cand intreg pavilionul a fost inundat de o lumina rosie. Daca pana acum am avut parte de proiectii filmate parca in timpul spectacolelor de camere supraveghere disfunctionale, cei de pe scena au devenit deodata figuri geometrice colorate, surprinsi in unghiuri neobisnuite. Mult asteptata „Sledgehammer” a sunat impecabil, iar „Don't Give Up” a primit o tenta de Jazz si - chiar si fara Kate Bush -, piesa ramane una extrem de emotionanta.

Coregrafia rivaliza cu aceea a unui spectacol complex de muzica si dans, desi acele macarale pareau extrem de dificil de manevrat, aveau totusi un ritm aproape perfect sincronizat. „Mercy Street” mi-a sunat a cantec de leagan, Peter Gabriel s-a intins pur si simplu pe jos, la final acoperindu-si el insusi fata, ca si cum ar alunga cosmaruri.

Turneul BACK TO FRONT are parte de o productie impresionanta, Peter Gabriel profitand la maximum de tehnologiile moderne. Acesta nu ar fi singurul motiv pentru care evenimentul organizat de EMAGIC nu trebuia ratat. A fost o oportunitate de a asculta piesele So mai putin cunoscute publicului larg – desi in dreapta mea era un tanar strain, care a cantat, gesticulat, vibrat la ab-so-lut fiecare piesa. Au venit chiar parinti cu copiii lor si imi aminteam cum la varsta lor intonam refrenul „Sledgehammer”, minunandu-ma in fata televizorului la videoclipul domnului acela ciudat.

Mi-au ramas in minte anumite piese de la care ma asteptam sa se piarda intr-un setlist si asa extrem de generos, cum este „We Do What We're Told”, care a sunat fantastic! In cazul lui Peter Gabriel nu este niciodata asa cum te-ai astepta sa fie: fiecare piesa a creat momentul ei, alegorii construite prin sunet, imagini si miscare.

Peter Gabriel nu ne-a interpretat So asa cum se infatisa publicului la sfarsitul anilor ’80, ci ceea ce a devenit in timp, atragand noi semnificatii, reinventandu-se in ochii creatorului sau. M-am bucurat ca au fost si dintre aceia care au vazut spectacolul pentru a doua oara: surpriza a fost la fel de mare!

Text: Ana-Maria Gavrila

Foto: Miluta Flueras

Mai multe imagini de la concertul Peter Gabriel de la Romexpo aici!

 

Playlist MUZAHOLIC

Abonare newsletter