INTERVIURI

Interviu COSTIN CHIOREANU

« Nu sunt chiar rocker-ul ala cool, care face si el acolo un craniu, doua tate si niste flori... »

Despre Costin Chioreanu stie deja o lume intreaga. In ultimii ani, exprimarile lui artistice multivalente au explodat, in sensul bun. Oricat de online par ca as fi, cred ca am cam pierdut sirul evenimentelor pe care le-a onorat Costin in ultima vreme. Asa ca, printre 2 vorbe si 5 desene, m-am gandit sa mai port un dialog lejer si neconventional cu un prieten drag.

Buna Costin, cum mai esti? Traiesti ca sa nu mori sau o arzi deep si hard?

Salut, Doru! Se misca totul prea repede ca sa mai pot sta si evalua lucrurile. Simt ca totul e ca o masina care merge cu caramida pusa pe acceleratie si trebuie sa am grija sa nu ma lovesc de diverse... E misto, imi place, desi e dementa totala.

Anul asta te-ai cam plimbat prin tinuturile nordice. Povesteste-ne cum a fost pe acolo, ce a fost foarte fain si ce anume te-a socat?

Da, de anul trecut au inceput aventuri destul de dese in partea nordica, lucru care ma bucura. Mi-a placut foarte mult frumusetea brutala si naturala a Haugesund-ului, unde am filmat cu Einherjer un videoclip. Natura in general e foarte frumoasa in Norvegia, parcurile din Oslo sunt iarasi foarte frumoase. Ma excita mai mult sa vad o specie exotica de pasari si sa le ascult cantecul, sa admir tot felul de forme ale naturii pe care nu le pot vedea acasa, mai ales ca aceste zone sunt si foarte curate si bine intretinute. De asemenea, sunt multi oameni faini pe-acolo. Sunetul si productia show-urilor live este iarasi ceva de exceptie prin acele parti. Pana si un club cu capacitate de 200 de oameni suna de intepenesti. Partile neplacute: nu poti vorbi prea multa romana pe strazi in Bergen si Oslo, pentru ca e plin de cersetori cunoscatori ai limbii, care te fac sa te simti frustrat in fata prietenilor norvegieni. Mancarea de pe strada este in general oribila. Romanii, in general, nu stiu ce inseamna junk food cu adevarat. Ma enerveaza ca trebuie sa stau in ploaie ca sa fumez si nu am voie cu bauturi afara, atunci cand vine vorba de club. Te poti duce la o terasa, unde le poti face pe amandoua, sau la festival, in fata locatiei, intr-un perimetru de 10 metri foarte aglomerat. Nu-mi place ipocrizia din spatele asa-zisei conceptii de „politically correct” precum si mizeria din spatele acestei porcarii cu taxa pe viciu. E o mare mizerie, toti sunt anti-fascism, dar eu, ca si fumator sunt tratat ca un evreu in lagar. Cand va duceti in Norvegia sa va cumparati cat mai multa bautura din duty free, daca sunteti pusi pe distractie.

Ce m-a socat? Faptul ca intr-un club, dupa ora 1 noaptea, daca e full si lumea se distreaza, cresc random preturile la bauturi.

Ce are Blastfest-ul in plus fata de ceea ce se intampla pe la noi? Ai descoperit noi trupe pe acolo?

La Blastfest am descoperit ca la Rotting Christ se pot auzi live chitarele, si inca intr-un mare fel. In rest nu am descoperit nimic, in afara de o echipa de productie care stie ce face. Mi-a placut sa-l vad pe Nocturno Culto cu Sarke pe scena, precum si show-urile Borknagar, At The Gates, Primordial.

Ce are festivalul acesta in plus? O locatie indoor pregatita pentru asa ceva, acustica este bestiala, infrastructura ei permite o logistica a evenimentului foarte bine pusa la punct. Norvegienii au transformat o fabrica de conserve de peste intr-o locatie foarte faina cu doua scene, un bar ca la carte, precum si cu sali de expozitie, sala de merch plus evenimente conexe. Ce am invatat in Norvegia la concerte este ca toate trupele care canta acolo, indiferent ca sunt locale sau de peste granita, trebuie sa cante impecabil, altfel sunt renegate instantaneu de un public extrem de atent la detalii, indiferent de cat de beat ar fi. Mi-am dat seama de niste lucruri in materie de cantat pe acolo, deci a fost benefic.

 

 

NWOSH in Oslo. Cum a fost acolo? Ce s-a mai intamplat pe acolo? Cum a fost La Inferno? Ceva de memorat?

Expozitia „New Wave Of Surreal Horror” a fost prezentata in cadrul Inferno Festival Norvegia, in aceeasi locatie unde au cantat in una din zile Vulture Industries si Virus. Cei de la festival s-au ocupat foarte bine de promovarea evenimentului, acesta fiind prezentat in toate tipurile de brosuri pe care le-au facut, precum si pe postere la hotelul festivalului. Au fost mai multi artisti care au expus anul asta la Inferno, chiar as putea spune ca a fost o explozie de atentie din partea organizatorilor pe tema asta. Majoritatea acestora au fost foarte bucurosi sa expuna prin holurile hotelului Christiania, in vreme ce eu am expus la aceasta locatie numita Kulturhuset. Recunosc, la inceput m-am simtit cumva ciudat, dar frustrarile si temerile mi-au disparut imediat cum am intrat pe usa camerei ce urma sa gazduiasca expozitia. In realitate aveam cel mai frumos spatiu de expozitie din festival, un loc foarte intim, cu sistem de iluminare preferential, cu instalatie de sunet pe care am putut asculta pe repeat coloana sonora din Twin Peaks. Sincer, mi-a placut la nebunie locul acela si m-am bucurat ca si toti vizitatorii expozitiei mele au fost de aceeasi parere. De asemenea, m-am bucurat sa vad atatia artisti care au facut un efort si, intre deplasari si probe de sunet si-au facut timp sa ma onoreze cu prezenta.

Ceva de memorat in Oslo, la Inferno, anul asta, Dodheimsgard - cel mai interesant show, absolut fantastici au fost. My Dying Bride - in cea mai buna forma in care i-am vazut, playlist killer, cantare de nota 200, Virus, Arcturus, super show-uri la fel, Vulture Industries cea mai intensa experienta… Hahahahaha!

In rest, multi oameni misto, sushi bestial plus tristetea cauzata de disparitia Elm Street Cafe si disparitia tour-ului black metal. Oricat de „retardat” era, l-as mai fi facut o data, e misto, tot copil am ramas.

Am vazut filmuletul cu tine si Bjornar. Interesanta idee, mai ales ca aceasta colaborare dintre voi a plecat de la DBE, heh. Cum a fost pe scena alaturi de Vulture Industries? Ce aduce nou The Babylon Spiral Show?

Da, la DBE ne-am cunoscut si acolo a inceput incet, incet totul, asa este. Am descoperit Vulture Industries pe MySpace, acum multi ani, atunci cand mi-am si comandat albumul lor de debut. Deci, cand zic ca imi place trupa, chiar nu e vrajeala de doi lei. Revenind, The Babylon Spiral este cel mai complex show la care am lucrat pana acum, cel putin in materie de productie si scenografie. Dincolo de asta, ideea principala a acestei colaborari este de a arata viziunea noastra despre Babylon-ul in care traim, despre radacinile sale de nisip, despre faptul ca nu avem nicio sansa. Pentru ca, uimitor, dar chiar avem extrem de multe filosofii comune! Insa, nu este vorba de ceva dramatic sau menit sa deprime, nici pe departe... Este ceva asemenea unei piese de teatru combinata cu muzica metal. Inca lucram la asta, ce s-a intamplat la Inferno a fost doar un preview. Este vorba de o constientizare, nu un proces intentat omenirii, pentru ca la urma urmei, suntem si noi, alaturi de cei din fata scenei, in aceeasi oala... Suntem cu totii constienti de asta si nu se sanctifica nimeni, pentru ca nu are de ce. De unde reiese, practic si latura dramatica a povestii pe care o spunem. M-am mirat sa vad publicul de la Inferno atat de excitat de prestatia noastra, de obicei nordicii nu se exteriorizeaza atat, ceea ce ma face sa cred ca a fost de bine. Pe scena? M-am simtit bestial, pentru prima data in viata mea a trebuit doar sa intru in diverse roluri si sa nu trebuiasca sa-mi aduc aminte riff-uri sau versuri... A fost o placere greu de descris, mi s-a parut extrem de amuzant si placut, iti dai seama!

O noua reprezentatie va fi la REF. La ce sa se astepte publicul? Vei fi iar Mr. Doctor? Mai ales ca Devil Doll nu mai exista, numa’ bun nume de scena.

Da, urmatoarea reprezentatie este la Rockstadt Open Air. Acolo vom prezenta de fapt ce inseamna cu adevarat The Babylon Spiral Show in toata splendoarea lui, pentru ca vom putea folosi toate „armele” din dotare. Scenografia va fi mult mai ampla, personajele vor fi mai multe, nebunia mult mai mare, direct proportionala cu scena… Hahah! As recomanda celor care vor veni la acest festival sa nu rateze show-ul, caci vor avea cu adevarat ceva de povestit. Legat de Mr. Doctor, asta este un nume de scena pe care tu l-ai adus in discutie. Nu m-am gandit vreodata in a avea vreun nume de scena in cadrul circului astuia!

Voi fi si Mr. Doctor din nou, dar adevaratul Mr.Doctor este acolo... Undeva, vegheaza... Din acelasi dulap cu Devil Doll. Uite, ca o scurta paranteza, daca Devil Doll exista si Mr.Doctor realizeaza capodopere pe care le asculta singur, fiind intr-o perpetua contemplare in vederea obtinerii perfectiunii in exprimare? Chiar nu stiu absolut nimic, nu este un zvon, imi inchipuiam doar povestea asta. Sunt multe trupe misterioase pe lumea asta, iar multe din ele au disparut, in mod misterios, la un moment dat. Dar de unde au disparut? De pe piata, din lista de lucruri accesibile. Moartea, in cazul acestor entitati consider ca poate fi, ca in multe cazuri, doar o interpretare, nu neaparat un capat de drum. Consider ca exista viata si dincolo de larga accesibilitate si aparentul motiv al intretinerii acesteia.

Hai sa amintim si despre Roadburn. Acolo esti deja gazda, atat ca prezenta, cat si cu lucrari. Cum a fost anul asta? Ce impact a avut expozitia The end Goes On? Am inteles ca ai venit de acolo fara lucrarile tale. Ce se intampla la Tilburg, de fapt? De unde acel miraj sau magie care face lumea sa-si achizitioneze in draci cam tot ceea ce aduci cu tine?

Roadburn este o poveste frumoasa. Vin acolo numai oameni pasionati si asta face totul sa fie atat de frumos. De asemenea, asta face si vanzarile in materie de merchandise sa fie atat de bune. Totusi, oamenii astia nu cumpara orice, nu-ti inchipui o gasca de disperati sa isi consume cardurile si avutiile pe cateva luni pentru a veni acasa cu kilograme de CD-uri, vinyluri, carti, postere sau articole de imbracaminte. In realitate, exista un bun simt general, iar artistii care vin acolo nu vin cu saci de articole, dar in acelasi timp selectia de artisti este atat de drastica incat nici fanii nu au cum sa ramana indiferenti. Iar asta face lucrurile sa mearga atat de armonios. M-am bucurat sa fiu pentru al patrulea an sold out cu posterele la Roadburn. In fiecare an, aleg impreuna cu organizatorul festivalului, Walter, cinci, maxim sase trupe pentru care fac postere exclusive, care se gasesc si de cumparat. Din fiecare poster, in fiecare an, se printeaza numai 50 de exemplare. Tot la Roadburn am avut lansarea cartii mele, „Magic As A Golden Mean”. Am ramas uimit cand fetele de la standul de merch mi-au spus ca mai multi oameni ar dori cartea semnata, asa ca ad-hoc, s-a luat decizia de a face un signing session. Mi-am dat seama, avand in vedere ca acesta a durat vreo doua ore, ca erau destul de multi acei „cativa”. Ce a fost si mai haios e ca altii au vazut ce se intampla si neavand cartile la ei, pentru ca le cumparasera cu o zi inainte, m-au rugat sa mai fac o actiune similara in ziua urmatoare. Asa ca am convenit cu acesti oameni o ora, unde ne-am intalnit a doua zi si am rezolvat „problema”. A fost magic... S-a intamplat pur si simplu si a fost foarte frumos.

 

 

„The End Goes On” a umplut doua etaje ale locatiei 013 cu lucrarile pe care le-am facut pentru At the Gates - „At War With Reality”. Multa lume a fost incantata de expozitie. In concluzie, anul asta a fost ca si in ceilalti ani, o reuniune cu oameni care intre timp mi-au devenit prieteni buni, cu colaboratori, o colectie spumoasa de concerte foarte faine... Chiar cred ca e din ce in ce mai bine, de fapt!

 

In ce a constat colaborarea ta cu Wardruna? M-am tot chinuit vreo 4 ani sa-i aduc in Romania, dar n-am fost norocos. Sper sa ii aduca cineva totusi curand. Cum a fost show-ul lor? Ce trupe te-au fascinat la aceasta noua editie?

Imi pare rau sa aud asta, sunt convins ca ar fi o investitie pe cinste, sper sa-i aduca cineva si la noi, mai ales ca adepti ar fi o gramada. Culmea, nu ma asteptam ca show-ul care sa ma dea pe spate cel mai rau anul asta sa fie al lor. Imi placeau inainte, dar totusi, nu ma asteptam la asa ceva. Ce a facut ca lipsa asteptarilor sa fie si mai mare era ca stiam ce si cum vor canta, pentru ca eu le-am facut proiectiile pentru show, lucrand o gramada de vreme cu backtrack-urile lor si stiind fiecare chichita a show-ului... O ora de material video bazat numai pe ilustratii realizate exclusiv pentru acest eveniment reprezinta o tona de munca. Cu toate astea, cand au inceput sa cante, am rams cu gura cascata. A fost un concert atat de intens incat nimeni nu a parasit incinta, care era plina ochi. Nu s-a mai dus nimeni sa cumpere bere, au ramas toti cu gura cascata la randul lor. E greu de explicat. Chiar daca iti plac albumele lor mult, live este altceva, cu acea intreaga suita de muzicieni mega-talentati, care ne-au dus cu totul in alta lume. Revenind la colaborare, am facut un experiment in zona stilistica si m-am orientat de aceasta data spre un minimalism inspirat din desenele arhaice. Pornind de la o documentare destul de greoaie, am ajuns sa construiesc un stil, special facut pentru acest eveniment. Sunt foarte multumit de rezultat si pot spune cu mana pe inima ca nimic nu se compara cu proiectiile realizate pentru o trupa care are intregul show aranjat pe metronom. Impactul vizual este maxim. Alte trupe care mi-au placut anul asta: Fields of the Nephilim, Skuggsja, Enslaved, Virus, Goblin. Solstafir au deschis festivalul cu un super show care m-a fascinat total. Am vrut sa vad Anathema cantand vechituri, cu Darren la voce, dar ma simteam atat de rau incat a trebuit sa ma retarg. Deh! Excesele...

AT THE GATES, un alt nume legenda cu care ai colaborat de curand. Cum a fost in Germania? Zi-ne si noua, muritorilor, cum s-a simtit picatura de apa in oceanul cu staruri? Ca stele cam sunt peste tot acum… Ce s-a intamplat acolo si cu ce amintiri ai ramas?

Hai Doru, ca nu-s nemuritor! Picatura de apa s-a simtit foarte bine. Cei de la Century Media au avut grija de noi intr-un mod ireprosabil, incat toata lumea a dat ce avea mai bun pentru a face un eveniment de exceptie, ceea ce s-a si intamplat. Iarasi am avut parte de o locatie de vis pentru expozitie si ca prin vraja, totul a capatat o noua dimensiune. Cand am vazut locul, au inceput sa imi vina idei, asa ca oricat de rupt eram dupa cinci zile de petrecere in Olanda m-am dus la cumparaturi si m-am apucat sa lucrez in camera de hotel, la niste mici completari ale expozitiei. In final toti am fost super-multumiti, atat de rezultat, cat si de feedback. M-am bucurat sa intalnesc multi colaboratori din Germania cu ocazia asta, care au facut un efort si au reusit sa ajunga si din alte orase la eveniment. Ca amintiri, a fost fascinant sa descopar oameni de la Century Media care au trait pe pielea lor aceeasi nebunie in copilarie ca si mine, cu chitare facute de mana, oameni care inregistrau chitare acustice pe care ulterior le distorsionau cu ajutorul volumului exagerat al casetofoanelor... Sunt multe, multe povesti care credeam ca sunt facute sa fie intelese numai in est, dar uite ca nu e asa, nebuni au fost si vor fi peste tot.

 

 

Dortmund, Century Media, fain. Te-a coplesit ceva acolo? Ai vazut lucrarile in original ale unor artisti cu albume memorabile.

Am fost total coplesit, un sfert din copilaria mea era pe peretii lor, in original! M-am simtit din nou ca la 14 ani cand descopeream pentru prima dat Tiamat - Clouds... Foarte frumos a fost. In plus, o echipa formata numai din oameni down-to-earth, constienti de ce se intampla cu adevarat si foarte pasionati. A fost uimitor sa vad ca viziunile si parerile mele despre multe aspecte sunt identice cu ale lor, ma simteam ca si cum m-am reintalnit cu niste prieteni vechi, cu care pot vorbi orice, pentru ca nu exista puncte sensibile in discutie, deoarece avem aceleasi viziuni, perspective, placeri si neplaceri.

PARADISE LOST pare sa fi fost noua ta colaborare. O alta legenda. De-abia astept sa ascult noul album. De unde si pana unde aceasta colaborare? Cumva ciudat sa vad ca altcineva a facut coperta, tu ocupandu-te de restul bookletului. Hmmm, de unde ideea asta? Cum rezoneaza ea pentru 2 artisti complet diferiti? Cum se impletesc ideile ca sa fie, pana la urma, un tot unitar?

Da, invitatia de a lucra cu Paradise Lost pentru noul lor album a ajuns la mine in inbox pe neasteptate si, din diverse motive, cei de la Century Media m-au vrut si pe mine in proiect. In final, eu am facut patru ilustratii, in vreme ce Bielak a facut coperta fata. Iar lyric video-ul ce tocmai a fost lansat , realizat de alt artist, al carui nume nu-l cunosc, uneste cele doua stiluri. Cumva mi s-a parut haios. Nu vad o mare compatibilitate intre stilurile noastre, dar omul asta a reusit sa le faca sa se intrepatrunda cumva armonios. A trebuit sa vad clipul de cateva ori pana sa ma obisnuiesc cu alaturarea de imagini. Cred ca o sa iti placa noul album, eu l-am ascultat in Germania si sunt convins ca o sa multumeasca o gramada de fani mai old school. Mie mi-a placut foarte, foarte mult, si ma bucur ca am luat parte la proiect fix in momentul in care revin in asa mare forta cu un album solid ca „The Plague Within”!

ARCTURUS a fost un start up de colaborare prin KRUNA, daca nu ma insel. Frumoasa lucrare! Cum ti s-a parut noul album?

Asteptam albumul asta cu sufletul la gura de atata amar de vreme! Da, colaborarea cu Artcurus tot datorita tie a inceput. Asa m-am cunoscut cu ei si tot prin tine am ajuns sa colaborez cu ei pentru prima data. Culmea, modele de merchandise, facute pentru Kruna, inca se mai printeaza si inca au succes, desi altele au aparut intre timp. Ulterior, am devenit prieteni si m-am ocupat de cam toata imaginea lor oficiala din ultimii ani, afise de concerte, modele de merchandise... Totul pana cand acel email a venit: „Are you ready for The New Artcurus?” Normal, m-am inrolat instantaneu si am fost alaturi de trupa din faza de demo-uri pana in faza semnarii cu Prophecy si in prezent. A fost un proiect care a evoluat lent si linistit, pana in ultima perioada cand brusc, a explodat si a devenit ceva extrem de complex. Cine isi va comanda artbook-ul sau box-ul va vedea tona de munca pe care am depus-o pentru acest release. Pentru ca am sperat ca se va intampla dinainte sa stiu ca se vor reuni, pentru ca am crezut in el inca din faza demo-urilor si pentru ca atunci cand i-am dat play in varianta finala mi-am umplut sufletul de bucurie. Este exact asa cum Arcturus, cu toata experienta acumulata ar fi trebuit sa sune in 2015. Il consider perfect, din toate punctele de vedere.

Dar SUNSET? Si acolo vad ca ai oferit o lucrare exceptionala.

Stai sa vezi ce te asteapta inauntrul vinilului! Cu Edmond si cu Sol am o relatie extrem de speciala, ei se numara printre acei putini oameni cu care pot trece foarte usor pragul magiei in dialog, putem merge impreuna cu mintile in zone extrem de indepartate si abstracte, la fel de usor cum putem glumi ca niste copii.

Asa ca, mintea mea este acordata cu viziunile lor si de obicei, nu imi ia mult pana sa pot „tese” ceva care sa le poata servi ca ilustratie pentru operele lor muzicale. In cazul Sunset, muzica este mult mai abstracta si necesita alta stare de spirit, alt ton si alte discutii pentru a ghida mintea spre taramul corect. A fost o colaborare foarte interesanta ca rezultat, mai ales ca si aici am avut nevoie de o documentare serioasa in materie de alchimie. M-a fascinat la un moment dat subiectul, acum ceva ani, dar intre timp m-am mai prajit si eu la creieri, asa ca a trebuit sa fac un update, sa caut, sa inteleg, sa citesc, sa ma gandesc, sa fac analogii si sa caut rezultate. Asta fac de obicei, mai ales in cazul proiectelor mai pretentioase ca tema. Nu sunt chiar rocker-ul ala cool, care face si el acolo un craniu, doua tate si niste flori, singura legatura dintre acestea fiind trend-ul si dorinta de a apartine si de a fi acceptat. 

Anul trecut ai lansat un nou concept, cu merchandise personalizat din ale tale lucrari, parca la festivalul lui Nelu. Care este feedback-ul? Ideea mi s-a parut faina insa nu stiu cat de receptivi sunt fanii la asemenea concepte avangardiste.

Da, asa este, anul trecut am lansat o colectie de haine sub numele „Dream Walk With Me”. Deja suna ieftin. Nu este o colectie de haine, la dracu’, este altceva. Este o idee pe care am gasit-o in filozofarile mele si pe care am gasit-o actuala, ca si necesitate de exprimare. In egala masura, aceasta a fost prezentata si tratata ca un proiect artistic, nu ca o colectie de haine. Asa ca nu este o colectie de haine, este materializarea unui concept solid. Numarul exemplarelor printate este unul limitat, asa ca cine este interesat inca mai gaseste cate ceva pe site-ul Stay Thirsty.

Legat de conceptul de „visare”, legatura omului cu planeta si cu Universul, idei ce stau la baza colectiei „Dream Walk With Me”, as putea tine o conferinta, un cenaclu sau cum i-o mai spune acum. Insa nu sunt genul, exista o patura de oameni care din asta traiesc si nu doresc sa-i deranjez din consecventa cu care isi promoveaza atotcunoasterea. As putea sa scriu o carte. Dar de ce sa tai un copac pentru a scrie ceva ce toti ar trebui sa simtim? Atunci cand am facut proiectul asta, m-am instrainat de mine, m-am dus cat de mult am putut in acea mare de liniste, acolo unde gandurile nu mai ajung. Acolo am cautat si ce am gasit ar trebui sa existe ca un lucru de sine statator si sa fie perceput ca atare. Probabil ca cei ce isi lasa sufletul mai liber au inteles mai repede ce am vrut sa comunic acolo. Nu este o lucrare a lui Costin, este doar ceea ce este. Revenind pe taramuri materiale, as spune ca feedback-ul a fost extrem de bun si totul a mers bine, in ciuda aparentei complexitati a mesajului. In incheiere as dori sa spun ca nici avangardista nu o consider, este cea mai back-to-the-roots treaba pe care am facut-o pana acum. Are mai multa legatura cu arta si perceptia vremurilor fara de timp decat cu instalatiile post-post-moderniste de azi. Dar, intr-o lume in care toti se raporteaza la fantome gen bani, succes sau „motivationalitate” rationala, da, poate fi, saracul, considerat un proiect avangardist.

Dupa KruNatura nu am mai auzit nimic de acel proiect al tau. L-ai parcat? Se va metamorfoza el in altceva, undeva, candva, cumva?

A Passenger and the Choir of Thirteen Ghosts este si va fi asa cum a fost. De fiecare data va fi o alta reprezentatie, cu alta tema si cu alta muzica, poate si cu alta componenta. Totul depinde de idee. Este cel mai liber proiect muzical la care am luat parte. Din 2012 de cand exista, acesta a activat numai live si nu am nicio intentie in a-l transforma in ceea ce nu este, si anume o trupa care sa existe dupa oranduielile pietei de „desfacere”. Proiectul asta este acea caruta cu personaje ciudate care poposesc in oras pentru a aduce un spectacol. De fiecare data este o alta poveste si nimeni nu stie cand va fi urmatoarea. Traieste asemenea unui om mai vechi decat timpul: nu are timp, pentru ca traieste intr-un prezent continuu. Cand va veni momentul se va materializa iar in ceva, candva, undeva. Iarasi, idei sunt, dar pana cand nu vad lucrul 90% pus la punct nu ma apuc sa zic ceva, pentru ca nu are sens. Dar da, este adevarat, acel show de la KruNatura a fost ultimul pana in prezent.

Cu Bloodway se pare ca esti pe drumul corect. Ai contract cu un label de afara, ai cantat destul de mult si o vei mai face. Mai mult, in studioul lui Marius Costache ai inregistrat un nou album. Ce poti sa-mi spui despre el? Cu ce vine nou fata de primul? Ce e schimbat? Cand va aparea el, ce teme trateaza? Ceva invitati?

Nu stiu ce inseamna corect, dar stiu la ce lucrez cu Bloodway. Nu este lucru in plus pe care sa il fi facut, am facut exact cat trebuie ca sa fim noi si nu altcineva. Si aici ma refer la tot ce facem, absolut tot. Exista o idee clara, o stea pe care o urmarim atunci cand navigam. Mereu se lucreaza. Cand nu se lucreaza, se gandeste. Si aici e vorba de o evolutie spre ceva. Nu stim ce va fi, dar stiu ca ne place sa o cautam si ne simtim foarte bine in aceasta calatorie. De la inceput am incercat sa ne educam sa nu avem asteptari si sa incercam sa traim in prezent. Nu stiu daca asta inseamna drumul corect. Oricum, drumul corect este un concept, nu este parte din realitate. In realitate da, am lucrat din nou cu Marius si a fost foarte frumos, au fost cinci zile magice la finele carora am simtit ca sunt un copil care trebuie sa se intoarca din tabara acasa, la lectii si caiete. Pe bune, stiu ca sunteti multi cei care bolborositi acum cum ca-l pup in cur pe Marius pentru ca mi-a facut treaba. Daca m-ati crede, si mai ales daca a-ti incerca sa traiti experienta aia si sa vedeti ce misto e, poate v-ar mai disparea un rid de pe fata si un cearcan de sub ochi. Ce pot sa spun despre album? Hmm... As spune ca suna ca un cal salbatic care alearga de nebun printr-o gradina mare unde fiecare celula traieste si canta, unindu-se cu cerul si unde personajele principale sunt distantele dintre elemente. Noul album suna ca si cand este mai cantat si mai compus de Bloodway. Despre restul, as vrea sa vorbesc alta data, chiar e un subiect complex pe care nu vreau sa il risipesc printre atatea intrebari, atat de diferite.

 

 

Anul acesta Bloodway va avea vizibilitate maxima cantand la MHM. Ai ceva asteptari speciale de la acest concert?

Nu am absolut nicio asteptare legata de concert sau de public. Imi doresc sa ma intalnesc cu multi prieteni din trupele care canta la acest festival precum si cu multi prieteni care vor fi spectatori. Sunt convins ca va fi o petrecere pe cinste ce va beneficia de o echipa de productie profesionista, asa ca nu imi ramane decat sa astept sa se intample. Imi place cand Bloodway e pe scena mare, puterea sunetului este si mai mare si ne ofera niste momente de toata frumusetea. Cu vizibilitatea nu stiu ce sa zic, altii se bucura mai mult ca mine, eu cant cu ochii inchisi aproape in permanenta si nu prea vad mare lucru.

Am lasat la urma cartea Magic as a Golden Mean. Mi se pare ceva fabulos ca un label sa fie deschis in a investi intr-o carte. De unde si pana unde aceasta idee cu cartea ta si cum de Svart Records a fost interesat sa-ti tipareasca cartea?

E o poveste foarte interesanta care a inceput in 2011, odata cu „Where Purgatory Ends”. Am fost invitat atunci in Finalnda de catre Matt si Marja (Hexvessel) pentru a expune la festivalul lor, „To Mega Therion”. Acolo s-au intamplat multe lucruri fabuloase, am intalnit niste oameni extraordinari, printre care si cei de la Arktau Eos... La expozitie au venit si cei de la Svart Records si au ramas impresionati, mi-au zis de atunci ca le place foarte mult ce fac. Dupa ani de zile, a venit propunerea legata de aceasta carte. Svart Records este un label elitist, care scoate numai ce le ajunge la suflet, de cele mai multe ori in conditii tipografice de exceptie. Si iata-ma acum, cu casa plina de carti, printate in Finlanda de niste oameni care au crezut in mine si le-a placut ce fac. Investitia a fost intr-adevar majora... Cine va vedea cartile va intelege instantaneu nivelul despre care vorbesc acum.

 

 

Ai putea sa ne prezinti in cateva cuvinte aceasta carte? Stiu doar ca are vreo 160 de pagini si ca cca 350 kilograme risca sa rupa tavanul vecinului de dedesupt, daca nu le vinzi rapid.

In total au fost 430 de kilograme. A doua zi am mai primit alte cateva colete de la Svart... Da, o sa incerc: in primul rand, este un hibrid, nu este o autobiografie, dar nu este nici un album de arta integral. Este o combinatie armonioasa intre o poveste scrisa pe scurt despre evolutia mea, presarata cu insertii filosofice si o colectie de lucrari, realizate in tehnica mixta, care au fost impartite in trei capitole: intuneric, lumina, magie. Cand cineva va citi cartea, totul va avea sens, am lucrat mult la coerenta ei si sunt foarte multumit de rezultat. Acu’, legat de diversele probleme ce pot aparea, multi se vor mahni degeaba atunci cand isi vor constata absenta in „poveste”. Este o poveste, pe scurt, a calatoriei mele, legata de un singur aspect, iar cartea nu este o autobiografie, repet. Nu, cartea nu contine toate lucrarile mele si nu contine nimic altceva decat lucrari realizate in tehnica mixta. Cartea include multe elemente extrem de intime, asa incat constituie cel mai bun mod prin care cineva ma poate cunoaste, asa cum sunt si mai ales, asa cum gandesc si cum am gandit si cum m-am schimbat incat am ajuns aici. Nu este o carte a succesului atins sau prostii de genul asta, asa ca si cautatorii de retete vor fi dezamagiti. E cartea mea si mi-am pus sufletul in ea, precum si cele mai rafinate idei de care capul meu prajit a fost capabil. Le-am selectat pentru a le da in dar cui are nevoie de ele. Nu sunt sfaturi, nu sunt solutii, dar reprezinta toata bogatia mea spirituala, pe care o impart cu oricine va intra in posesia cartii.

Ce feedback ai primit de la lansarile cartii din afara?

Am ramas placut impresionat sa vad colegi designeri, dintre care unii celebri care au cumparat-o si mai apoi au laudat-o public. Nu ma asteptam, dar m-am bucurat. De asemenea, multi oameni mi-au scris pe internet mesaje, casa de discuri pare multumita in legatura cu vanzarile, asa ca totul e ok, nu s-a plans cineva pana acum. La Roadburn cartea s-a vandut extrem de bine, asa cum ti-am spus, in Germania a fost iarasi foarte ok. Ce ma bucura e ca toata lumea a tinut sa aprecieze calitatea printului si a cartii in general, aceasta fiind printata in Finlanda, in conditii tipografice de exceptie...

Pe 9 mai se sarbatoresc 3 chestiuni: ziua Independentei Romaniei (1877), Sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial (1945), dar si Ziua Europei (1985). Ca sa fie tacamul complet, vii si tu cu un dublu eveniment: concert Bloodway si lansarea de carte, in Question Mark. Desi e weekend, voi fi acolo sa te vad. Ce se va intampla mai exact? Daca va veni mult prea multa lume cum vei proceda? Clubul este destul de mic.

Nu stiu cum voi face daca va veni prea multa lume. Neavand asteptari, am ajuns sa ignor acest aspect, oricat de neprofesionist ar suna. Ne vom descurca cumva, daca va fi cazul. Ma bucur ca vii! Programul este asa: cu Bloodway vom canta un show special, timp de o ora. Si cand zic special nu va pacalesc cu nimic. Voi vorbi foarte putin intre piese, de aceasta data, deoarece vom avea un invitat de pe lumea cealalta care va filosofa pe baza ideilor prezente in anumite piese, in pauzele dintre acestea, asa ca acest personaj imi va tine locul. Este un personaj pe care il stimez mult si imi pare rau ca nu mai este printre noi, sa am ca vis intalnirea cu el. De asemenea, vor fi si piese in premiera absoluta, de pe noul album, alaturi de altele, mai vechi. Vom avea si niste proiectii tematice pe care nu le vom mai folosi vreodata, asa ca show-ul poate fi considerat unicat. Chiar am gasit de aceasta data o varianta foarte coerenta de a uni mai multe povesti Bloodway cu vorbele unui filosof si cu niste imagini de exceptie.

 

 

Cand eram mic eram pasionat de istorie, acum nu mai sunt. Sarbatorile astea bazate pe fapte istorice in general ma lasa rece, asa ca nu au legatura cu evenimentul nostru. Ma bucur ca e o zi importanta pentru mai multi oameni, in schimb. Eu doar am venit in tara cu dorinta de a face lansarea cartii si acest concert special Bloodway. Cum pe 13 iunie cantam la MHM, etica mi-a spus ca nu este frumos sa cant cu trupa cu mai putin de o luna in acelasi oras. Asa ca am cautat o data... Iar singura data a fost 9 mai. Singurul club liber din Bucuresti, care sa acopere necesitatile noastre, sau macar o parte din ele, a fost Question Mark. Asa a fost sa fie, asa va fi. Dupa ora 21:00 intrarea va fi libera, asa ca cine nu suporta Bloodway dar vrea sa intre in posesia cartii si sa stea de vorba cu mine (sau nu) o poate face linistit, fara tiganii „la intrare”, scandaluri romanesti si toate cele. Asadar, lansarea cartii va incepe in jurul orei 21:30, dupa ce apuc sa ma curat de transpiratie dupa show si sa ma cinstesc si eu cu un paharel de ceva bun. Dupa aia, care vrea sa stea cu noi la petrecere, ne intindem pana ne vom imbata ca dracu’, iar pe parcursul petrecerii voi pune eu fundalul sonor, asa ca va fi o rockoteca pe sufletul meu.

Altfel, cum mai este viata ta? Te pregatesti de insurat, sa devii tatic?

Nu ma pregatesc deloc, ma simt nepregatit total si imi dau seama ca daca incerc sa ma pregatesc de ceva, mai nepregatit ma simt. Fata de aceste doua aspecte, eu am o viziune pe care lumea, in general nu se bucura sa o auda. Nu simt ca actul casatoriei are de-a face cu o emotie sau un sentiment. Si-atunci de ce sa ma deranjez? Mie nu-mi place sa ma deranjez. Sunt un lenes practic. Putem oricand sa facem o petrecere tematica si ne jucam de-a asta, in gluma, am trait momentul, aia e. In rest, consider ca este doar o mizerie a societatii in care traim… Acte, ca sa poti, ca sa nu poti, etc.. O consider pierdere de vreme si nu, visul meu nu este sa dansez cu o coroana pe cap, cu nevasta si cu popa in biserica, in jurul unei carti goale invelita in aur. Nu visez sa trec nevasta pragul, nu visez sa ma imbrac la costum si nici sa ma duc la starea civila sa ma aranjeze acei domni ca pe un animal impaiat odata la doua secunde. Scuze, imi scapa placerea din toata treaba asta. Cu copilul e si mai nasol. Consider ca as fi zgarcit daca as aduce pe cineva pe lumea asta. Inseamna ca m-as gandi numai la mine. Eu, daca as avea puterea sa imi decid viitorul acum, nu mi-as dori sa vin pe lumea asta, pentru ca e totul mult prea gresit aici, din pricina omului, asa ca nu am cum sa-i fac asta altuia. Vai! Se duce numele, se duce averea, se duce talentul, cum se zice in popor. Se duce pe dracu’ ghem! Suntem prea multi pe planeta asta si facem mult prea mult rau, indiferent ce facem. Pot oricand sa infiez un copil. Dupa ce ca sunt deja atatia aici, macar sa ajuti pe unul care are nevoie, ce sens are sa il mai chinui pe altul de la zero?

Ce alte proiecte ne mai coci? Alte colaborari spectaculoase de care am uitat eu sa amintesc sau de care ai voie sa mentionezi acum?

Toate la vremea lor, stii ca eu nu sunt adeptul teasing-ului, precum nici a vanzarii ursului din padure. Cand stiu ca pot face ceva si cum pot face acel ceva, atunci mai incep sa vorbesc despre planuri. In rest, idei sunt multe, viata sa fie. M-am bucurat sa ma ocup de noul album Primordial, de coperta cartii biografice Morgoth, de clipurile Carach Angren....

Ajungeti la DBE? Ce planuri de vacanta ai? Ca anul asta ati tot calatorit… E obositor numai sa enumar “drumetiile” voastre, heh.

Nici asta nu stiu. Am niste locuri pe care as dori tare mult sa le vizitez, care pentru mine si Gina inseamna mult. Vom vedea daca vom reusi anul asta sa vedem macar o parte din ele.

Ce ai mai ascultat fain in ultima vreme? Ti-a placut Valborg?

Da, noul Valborg m-a rupt in doua, pentru ca nu ma asteptam la asa ceva din partea lor. Noul Dodheimsgard este o capodopera, cred ca de la A Grand Declaration of War nu am auzit ceva atat de consistent in Black Metal. In rest, mi-am redescoperit cea mai veche dragoste in materie de muzica, si anume muzica de film facuta de Alexey Rybnikov. Alte discuri bestiale: Arcturus - Arcturian, SPECTRAL LORE - III, Scorpions - Return to Forever, Venom - From the Very Depths, WHILE HEAVEN WEPT - Suspended At Aphelion si multe altele.

 

 

Costin, multam fain, sa ne vedem cu chef de tot pe 9 mai si sa apucam sa ciocnim macar un pahar de ce-o fi pe acolo. Ca de fumat, mai avem putin si vom iesi in strada, printre masini, ca asa e civilizat si politicos. Normele UE, hah. Spor!

Da, urmatorul show special Bloodway voi incerca sa il axez pe idea „Bucura-te de ce ai”… Hahahaha! Deci hai sa bem si sa fumam pana nu vine Gestapo imbracat in John Lennon sa ne readuca aminte de cum se facea careul. 

Multumesc de interviu Doru, ne vedem sambata viitoare!

 

Playlist MUZAHOLIC

Abonare newsletter

Noi aparitii muzicale



PIANO INTERRUPTED : The Unified Field Reconstructed


AH! KOSMOS : Bastards


LYDIA LUNCH/RETROVIRUS: Urge to Kill


BILL SEAMAN : f (noir)


AVA LUNA : Infinite House


ARCTURUS : Arcturian


CALEXICO : Edge Of The Sun


LONELADY : Hinterland


SQUAREPUSHER : Damogen Furies


RACHEL GRIMES : The Clearing


KUBA KAPSA ENSEMBLE : Vandraught 10 Vol. 1


ABRAM SHOOK : Landscape Dream


TOMORROW WE SAIL : Saturn


THE DISTRICTS : A Flourish and a Spoil


THE MILK CARTON KIDS : Monterey


UNKNOWN MORTAL ORCHESTRA : Multi-Love


MICHAEL PRICE : Entanglement


BONNIE STILLWATTER : The Devil Is People


WILLIAM ELLIOTT WHITMORE : Radium Death


DAWN OF MIDI: Dysnomia