INTERVIURI

Interviu Vlad & Ionut (FJORD)

« Oare trebuie sa cunosti regulile pentru a gandi dincolo de ele? Trebuie sa iti doresti sa devii „artist”? »

Cu putin inaintea lansarii viitorului album FJORD, Vlad si Ionut au acceptat invitatia MUZAHOLIC de a raspunde catorva intrebari, oferind cu aceasta ocazie si o noua piesa in prima auditie - „Glimmers of Light”. On Icy Shores apare oficial pe data de 17 Februarie 2015. Am fost deja placut surprinsi de „Endless” si daca am spune ca stilul trupei a evoluat de la materialul anterior ar fi o simplificare grosiera a povestii FJORD din ultimii ani.

Dar sa incepem cu inceputul: sunteti multumiti cum a decurs totul, acum in prag de lansare?

VLAD: Cred ca daca ne-am lua dupa ce impresii avem noi as putea spune ca nu, asta fiindca mereu stii ca puteai mai bine si realizezi ca puteai aborda diferit unele aspecte, insa privind unde am ajuns si produsul final, pot spune ca sunt mandru de rezultat.

Stiu ca nu este o noutate faptul ca multe trupe romanesti aleg un nume intr-o limba straina, de ce insa tocmai „Fjord”?

IONUT: Cand am format trupa doream a merge pe fagasul unui Doom Metal solemn, maiestuos. Cum toti membrii aveam si avem un fond romantic, am cautat o imagine alegorica in natura, ceva care s-ar putea caracteriza prin trasaturile respective. Asa am ajuns la fiord. Nume impozant atat ca imagine cat si ca tonalitate. Creditul pentru gasirea numelui merge catre prietenul nostru si fostul vocal al trupei: Andrei Dinicu.

Care este semnificatia titlului On Icy Shores? Care ar fi principalele teme in jurul carora graviteaza astazi muzica FJORD?

IONUT: Cred ca muzica FJORD vorbeste de la sine, nici nu ar avea nevoie de versuri. Nostalgie, melancolie, beatitudine... sentimentele astea domina fondul nostru si incercam sa le expunem pe portativ cum putem noi mai bine.

Daca ar fi sa vorbim strict despre titlu, el reprezinta o metafora pentru pustiire, pentru decadenta emotionala ce survine atunci cand un suflet renunta sa traiasca, multumindu-se sa existe. Totusi, albumul On Icy Shores trebuie luat ca o poveste. O incercare de a-ti intoarce fata catre clipa, catre speranta, este drumul de la un taram steril catre taramul emotiilor. Toate etapele calatoriei sunt desfasurate cronologic, de la iluzia universului fara bariere, la constientizarea si impotmolirea in material, pentru ca, in final, sa regasim speranta dand peste „Glimmers of Light”, melodie ce incearca sa dea o nota optimista intregului concept al albumului.

Parte din compozitiile de pe noul material FJORD au fost interpretate deja prin concerte. A influentat in vreun fel feedbackul primit compunerea celorlalte piese sau varianta finala a lor?

VLAD: Cand piesele de pe album au inceput sa aiba o pondere semnificativa in playlist-urile noastre, albumul era gata in proportie de 80-90 %, restul fiind stabilit in timpul productiei. Feedback-ul a fost mereu pozitiv si atunci am stiut ca ne indreptam in directia care trebuie. Sincer sa fiu, cred ca am fost mereu sinceri cu muzica noastra si orice decizie pe care am luat-o legata de compozitie a fost dupa cum am simtit la momentul respectiv.

Au existat mai multe etape in procesul de creare a pieselor? Cand sau mai bine spus cum stiti ca o piesa este gata? Care dintre voi este de regula cel mai critic?

VLAD: Totul porneste de la un schelet de chitare peste care se aseaza primele idei de tobe. De acolo incercam sa construim pana ajungem la momentul in care putem spune ca piesa a trecut prin toate starile pe care ni le imaginam. Desigur, o piesa nu e niciodata gata, poate doar cand e trasa pe album.

IONUT: Si bineinteles pentru ca trebuie sa existe un “cel mai critic” peste tot, vom pune aceasta sintagma in carca lui Vlad. De asta i se si spune, pe la spate ce-i drept , Vlad Dracul..... Neah, glumesc, e un tip super ok. :) Dar tot e cel mai critic dintre noi.

Atmosfera albumului este fantastica, in tot acel amestec de Post-uri, Metale, Shoegaze, iar spre final putem auzi si o piesa cu versuri, unde il aveti invitat ca solist pe Manuel Vitari de la Plateau Sigma. Cum s-a intamplat asta? De ce una si nu mai multe piese?

IONUT: Multumita Cavaleria Events am avut ocazia sa cantam, in doua concerte, alaturi de doua trupe italienesti foarte misto: Ech(0) si Plateau Sigma. Cu Manuel a fost o dragoste reciproca de la prima auditie. La ambele cantari sustinute alaturi de ei, el era fanul din primul rand, savurand fiecare nota si integrandu-se perfect in atmosfera pe care o cream, iar noi am fost pur si simplu fascinati cand i-am auzit vocea si intensitatea cu care interpreta melodiile Plateau Sigma.

La cateva zile dupa concertele sustinute cu italienii, ne-a venit prin minte sa-i propunem o colaborare pe o melodie, o singura melodie care sa reprezinte totodata si chintesenta albumului. Manuel a acceptat imediat, ba chiar s-a aratat mai entuziasmat decat noi. Linia de voce nu a fost cu nimic mai prejos decat ne-am fi imaginat-o si suntem cu adevarat onorati ca am avut ocazia sa lucram cu un asemenea artist.

Viorile sunt epice! Ma gandesc ca lumea nu se asteapta neaparat la asa ceva de la un album Post Metal, mai ales ca inspira un fel de Gothic atmosferic. Sperati sa aiba un anume efect asupra ascultatorului? Ce se va intampla live cu piesele respective?

VLAD: Viorile epice se datoreaza Corinei (Tiarra). Ea impreuna cu Camelia la violoncel au facut o treaba superba, aducand diversitate pieselor noastre. Live le vom folosi ca backing track din laptop fiindca, in viziunea noastra, sunt o parte importanta a albumului. Desi cum a spus si Ionut mai devreme, muzica Fjord neavand nevoie de versuri, cred ca viorile vor reusi sa 'dialogheze' cu ascultatorul asa cum ar fi putut face o voce.

Una dintre piesele mele favorite este „Among Shards Of Dreams I Walk”. Ati putea sa ne spuneti cateva cuvinte despre titlul acestei piese sau despre povestea ei?

IONUT: Piesa reprezinta etapa in care idealurile ce ti-au dat pana atunci o directie se dovedesc a fi prea fragile pentru a rezista lumii reale. Perioada a nostalgiei pe care unii ar putea-o numi chiar o perioada a maturitatii. Cand globul de sticla in care ai trait pana atunci nu te mai poate proteja si te gasesti expus in fata tumultului vietii si al realitatii.

Intr-un mod mai mult sau mai putin subliminal, „marsul” din finalul piesei este practic o incurajare in care sustinem dorinta de a merge mai departe in incercarea de a-ti regasi echilibrul.

Cine semneaza coperta albumului? Personal imi inspira ideea unui instantaneu ori stop-cadru dintr-o poveste destul de dark. Ati avut o intentie anume?

IONUT: Haha, ai inteles perfect. Chiar este un soi de stop cadru dintr-o poveste dark. Intentia cu coverul a fost sa surprindem exact momentul revelatiei, momentul in care speranta intra in acea lume stearpa, „inghetata”, practic momentul in care observi acele „glimmers of light”.

Alexandru Das (Valerinne, Modern Ghosts Of The Road) ne-a ajutat cu coperta. A inteles exact ce vrem si a executat perfect. Ii multumim si pe aceasta cale si vom mai avea ocazia sa-i multumim si in alte randuri, sa se tina bine.

Ce trupe din sfera Metal v-au determinat sa va apucati de muzica, in primul rand? Unde a inceput totul?

IONUT: Cred ca cel mai interesant ar fi sa spunem aici cum a inceput totul pentru FJORD. Cum se putea altfel decat la un eveniment DonisArt? Mai precis, la concertul Kwoon din octombrie 2011. Tin minte ca pe vremea aia tocmai terminaseram prima noastra piesa: „Your Veil On Me”. Se vede clar diferenta intre piesa aceea si ce a urmat dupa ea. Am tras putin de Vlad sa vina la concert, el fiind ceva mai metalist pe vremea aia, insa dupa 2 ore de Post Rock intens, transfigurarea lui spunea totul. De atunci am inceput sa gandim altfel piesele iar rezultatul cel mai edificator este chiar albumul On Icy Shores.

Sunteti 5 membri in FJORD si desi sunt sigura ca apreciati cu totii versatilitatea Post-Rock/Metalului, ma gandesc ca nu ascultati cu totii aceleasi genuri de muzica sau aceleasi trupe? Ce se regaseste in playlist-ul vostru zilele astea?

VLAD: Hehe, cred ca fiecare dintre noi are niste schelete prin dulap, ca sa zic asa, insa in momentul de fata pentru mine trupe ca Solstafir, Tides from Nebula, Kwoon, Alcest sunt o prezenta constanta in playlist iar, depinzand de stare, Year of no Light, Cult of Luna, dar si trupe din sfera de metal Progressive-Djent precum Tesseract, Skyharbor sau Intervals isi fac loc pe acolo.

IONUT: Odata cu varsta observ ca ascult muzica ce merge tot mai mult pe partea asta ambientala dar, paradoxal, devin tot mai coleric. Nu-mi explic nici eu cum. Sa fie vreo legatura? In ultima vreme m-am axat pe Hammock, Slowdive, The American Dollar, Ryvulet, Klimt, Pink Floyd cu ceva perioade Year of No Light si Gris.

Colectionati muzica altor artisti? Daca da, ce anume preferati - analogul sau digitalul?

VLAD: Orice s-ar spune, digitalul este mult mai la indemana. Tot ce ai nevoie e o pereche de casti si un telefon. Daca vrei insa sa te cufunzi in muzica, sunetul de ac pe vinyl cred ca nu poate fi intrecut. Nu as putea spune ca sunt un colectionar fiindca sunt foarte pretentios cu ceea ce imi place, insa daca in timpul unui concert am simtit sinceritatea si melodicitatea unei formatii, cu siguranta ma gasiti la standul lor de merch.

Credeti in notiunea de albume „care mi-au schimbat viata” in ceea ce va priveste? Daca da, ce s-ar afla pe lista voastra?

VLAD: Nu neaparat in albume, cat mai mult in concerte. Concertul de care mentiona Ionut pot spune cu adevarat ca mi-a schimbat viata, atat pe plan personal cat si pe plan muzical. Dupa acel concert viziunea mea despre muzica s-a schimbat la 180 de grade, lucru care se regaseste si pe On Icy Shores. Ca si album ar fi totusi Dark Side of the Moon de la Pink Floyd care pentru mine va ramane mereu referinta mea as putea spune.

IONUT: Albume care mi-au schimbat viata.... Cred ca cel mai mare impact l-au avut albumele pe care le-am ascultat in cea mai intensa perioada a vietii, in adolescenta. Totusi Anathema – Alternative 4 se distanteaza bine de tot de restul. Dadusem de caseta undeva prin rafturile surorii (multumesc Roxana, chiar daca ai  fi vrut sa ascult numai Iron Maiden:) ). A fost prima muzica mai complexa si m-a si dat gata. Pana atunci nu auzisem combinatia de muzica Rock si vioara, de structuri atipice, pasaje lasate sa respire, versuri puternice si doar in momentul oportun. Chiar a fost o revelatie pentru mine.

Care ar fi trupa cu care ati fi onorati sa impartiti scena? Ceva de genul: un vis devenit realitate?

IONUT: Nu cred ca exista o singura formatie de genul. Eu momentan sunt in perioada Hammock. Cred ca ar fi o experienta extraordinara doar sa-i aud live, sa mai impart si scena cu ei ar fi si prea de tot. Dar fie, ca sa dau totusi niste nume: Agalloch, Alcest, Les Discrets, Year of No Light, Jakob, Ulver, etc!!!

VLAD: Eu personal as fi onorat sa impart scena cu orice trupa a carei muzica ma inspira insa cred ca un concert alaturi de Sigur Ros ar fi cu adevarat fascinant si emotionant.

La ce concerte sau festivaluri de la noi (sau din afara, poate) v-ati simtit extraordinar, ca atmosfera, printre toti cei prezenti si ce anume veti bifa de pe lista de anul acesta?

VLAD: Ca atmosfera DBE, Rockstadt si Electric Castle, desi anul acesta nu cred ca pot ajunge la cel din urma. Sunt 3 festivaluri atat de diferite, dar fiecare cu o atmosfera lui unde imi pot explora diferite laturi ale personalitatii mele.

IONUT: Ca in fiecare vara din 2011 incoace, cu siguranta DBE-ul. In rest, chiar nu am nimic programat, exceptand cele 3 luni de Vama Veche care nu cred ca se pun. :)

Va mai trece ceva timp pana la concertul de lansare a noului album. Ce ne pregatiti cu aceasta ocazie?

VLAD: Daca totul merge bine, ar trebui sa va asteptati la un concept vizual care sa se potriveasca conceptului FJORD, impreuna cu un invitat special care nu e atat de greu de ghicit.

O ultima intrebare legata, desigur, de moto-ul MUZAHOLIC: ce definitie ati da conceptelor de „artistic” si „frumos”?

IONUT: Cuvantul „artistic” din punctul meu de vedere se confunda cu libertate in exprimare, o gandire dincolo de reguli si bariere, originalitate in primul rand sau capacitatea unei exprimari sincere. Asta bineinteles la un nivel absolut, de altfel in ziua de astazi un executant poate fi foarte usor confundat cu un artist.

Stau si ma intreb acum dintr-o perspectiva mai putin abstracta... Oare trebuie sa cunosti regulile pentru a gandi dincolo de ele? Trebuie sa iti doresti sa devii „artist”? Sau nu exista decat 2 posibilitati: ori te nasti artist, ori te straduiesti toata viata sa devii unul? Revin cu raspunsurile in interviul urmator. :)

Frumosul.... cred ca toti suntem in stare sa recunoastem acea emotie puternica, imposibil de confundat, atunci cand dam nas in nas cu frumosul. Unde mai pui ca il putem simti in felurite moduri... in mirosul de dupa o ploaie de vara, in privelistea oceanului involburat stand cocotat pe un fiord, intr-un suflet luminos cu care te simti conectat, in muzica din cauza careia tocmai ti s-a zburlit pielea, in cartea emotionanta pe care ai terminat-o in RATB si care te-a facut sa schitezi un zambet tamp, incercand sa-ti maschezi lacrimile s.a.m.d. Il pot arata cu degetul insa o definitie exacta nu as putea sa-i dau. Stiu doar ca exista sub atatea si atatea forme, trebuie doar sa vrei sa-l vezi.

Playlist MUZAHOLIC

Abonare newsletter

Noi aparitii muzicale



PIANO INTERRUPTED : The Unified Field Reconstructed


AH! KOSMOS : Bastards


LYDIA LUNCH/RETROVIRUS: Urge to Kill


BILL SEAMAN : f (noir)


AVA LUNA : Infinite House


ARCTURUS : Arcturian


CALEXICO : Edge Of The Sun


LONELADY : Hinterland


SQUAREPUSHER : Damogen Furies


RACHEL GRIMES : The Clearing


KUBA KAPSA ENSEMBLE : Vandraught 10 Vol. 1


ABRAM SHOOK : Landscape Dream


TOMORROW WE SAIL : Saturn


THE DISTRICTS : A Flourish and a Spoil


THE MILK CARTON KIDS : Monterey


UNKNOWN MORTAL ORCHESTRA : Multi-Love


MICHAEL PRICE : Entanglement


BONNIE STILLWATTER : The Devil Is People


WILLIAM ELLIOTT WHITMORE : Radium Death


DAWN OF MIDI: Dysnomia