INTERVIURI

Interviu George D. Stanciulescu (LeVant)

„Arta nu trebuie sa fie neaparat confortabila nici pentru cel care o creeaza, nici pentru cel care o recepteaza”

 

Acum mai bine de doi ani descopeream, cu ocazia lansarii albumului Knock, Knock, Ginger, universul LeVant. Numele nu imi era neaparat strain, il intalnisem pe diverse platforme digitale, dar il asociam unei scene sau mai degraba unui stil despre care imi spuneam ca nu poate fi apreciat cu adevarat decat live. Nu greseam in totalitate si, desi nu am reusit sa il vad pe scena pe George D. Stanciulescu, omul din spatele acestui proiect cameleonic, cum foarte bine il descrie chiar el, piesele si-au pus amprenta: ironice, jucause, in culori si tonalitati fanteziste.

Luna trecuta LeVant ne-a surprins cu un nou material, de aceasta data un EP, intitulat „Tone Skin”. Spun surprins, pentru ca paleta stilistica a celor cinci piese vine din sfera Ambient/ NeoClassical, experimentalul fiind de aceasta data ascuns in subtilitatile compozitionale. Frumusetea acestui EP, pe langa coperta ce poarta semnatura Andreei Retinschi, o descoperi atunci cand renunti la a mai ghici cum va suna piesa urmatoare sau cat este clasic, instrumental, si cat electronic. Este tot un joc, de aceasta data al nuantelor, al introspectiei si, de ce nu, al imaginatiei, pentru ca - dintre cele trei materiale semnate LeVant - „Tone Skin” imi pare cel mai apropiat de muzica de film.

Ramane de vazut cum vor fi transpuse live aceste noi piese, alaturi desigur de cele deja cunoscute, precum si altele necunoscute publicului. Cand si cum se va intampla asta, am sa il las pe George sa ne povesteasca in cele ce urmeaza.

 

Salutari George! In primul rand, iti multumim pentru timpul acordat intrebarilor MUZAHOLIC si, desigur, felicitari pentru noul material. Spune-ne cateva cuvinte despre ce ne asteapta la concertul de lansare a EP-ului “Tone Skin”

Buna Ana, multumesc si eu pentru timpul alocat conceperii intrebarilor.

Concertul va fi pe 14 iunie la notoriul club Control, de la ora 21. Va asteapta cateva piese de pe noul EP, piese de pe albumele mai vechi si cateva nepublicate inca oficial,  totalizand peste o ora de muzica diversa care va stimula si dimensiunea meditativa, dar si instinctele de dans.

Am o serie de invitati speciali, delicata Andreea Verde la voce si recitari, pentru prima data live cu LeVant, la fel ca si violonistul argentinian Francisco Ramonda. Alaturi de ei, bunul meu prieten si colaborator mai vechi Darie Nemes-Bota, un spirit mereu dedicat noului si explorarilor dintre cele mai inedite in performance art-ul si muzica contemporana din Romania, va canta la cateva instrumente acustice: didgeridoo, metal bowls, pahare de cristal, percutii etc.

Partea vizuala si de mapping va fi asigurata de Cezar de la excelentii Les Ateliers Nomad si momentele de coregrafie de doi dansatori minunati, Cristina Lilienfeld si Razvan Rotaru, la fel, pentru prima data live alaturi de mine.

Sunt foarte bucuros si recunoscator ca am reusit sa coagulez o echipa de artisti si oameni atat de speciali.

 

Daca ar fi sa judecam dupa piese precum “Sparks” sau “Hypnocuts”, am putea spune ca noul EP este unul in care tonalitati Modern Classical sunt predominante. Ce anume este special cu privire la aceste noi compozitii?

Da, ai remarcat  foarte pertinent, atmosfera de Ambient/ Modern Classical combinata cu structuri de Electronica si cu o doza subtila de Experimental este definitorie pentru acest EP. Cred ca jocul subtil intre lumini si umbre, intre palpabil si eteric, cat si faptul ca rezultatul este unul destul de aerisit, accesibil, dar cu un sound totusi aparte sunt atuurile materialului. La asta se adauga si prezenta a doua din cele mai frumoase voci din Romania , Alexandrina si Cristina Padurariu, carora le multumesc din nou pentru colaborare.

Cat de importanta este alegerea sample-urilor in crearea unui material unitar?

Foarte importanta, mai ales ca vorbim de muzica electronica, bazata prioritar pe practica sampling-ului . Pe de o parte lucrez cu softuri de scriitura muzicala digitala gen Finale, dar si cu DAW-uri in care integrez, procesez si mixez rezultatele.

Actualmente, gama de librarii de sunete prezenta pe piata si pe internet este extrem de variata si atunci o selectie preliminara este necesara pentru aceasta unitate de care zici . Ma feresc sa folosesc  sample-pack-uri comune care ar da un aer generic compozitiilor, incerc sa personalizez. La fel si cu insertiile / citatele din muzica sacra sau  folclorica,  sunt ingrediente atent alese,  manipulate si recontextualizate,  o practica care nu e neaparat noua ca tehnica, insa creativitatea combinatoricii face diferenta. Ce conteaza pana la urma este unicitatea rezultatului si puterea sa de penetrare expresiva.

 

Cum anume decizi daca o piesa are sau nu nevoie de versuri sau pur si simplu de o voce care sa completeze partea instrumentala?

E un proces relativ, lasat in seama bunului simt estetic, nu exista reguli. Cateodata anumite parti vocale pot accentua o armonie,  pot completa un ritm,  alta data instrumentalul este pur si simplu suficient. Lucrurile astea se simt. Am experimentat tot felul de forme in structurarea pieselor LeVant, de la pattern-uri mai pop de tip verse-chorus-verse la repetitivitatea minimalista si  pana la free-form avansat. In general ma feresc de canonic, de conventional, urmarind doar sa creez un film imaginar al gandurilor si emotiilor mele.

 

Ce anume cauti la un colaborator? Care este cel mai impresionant lucru in a lucra cu alti muzicieni?

In primul rand, afinitatile estetice. Desigur,  daca vorbim de muzicieni profesionisti, acest proces de armonizare este mult mai simplu, pentru ca au adaptabilitatea si sensibilitatea mai ridicata. Impresionant este faptul ca ajungi sa cunosti si un om, nu doar un artist si sa te apropii de sufletul si mintea lui prin acest act al impartasirii sunetelor.

 

Sa vorbim putin despre stil. Ce conteaza pentru tine cand vine vorba de muzica LeVant?

LeVant e un proiect aventurier, cameleonic, care a pendulat intre multe influente stilistice, de la muzica clasica la Art-Pop si muzica de club cu toate nuantele dintre ele. Practic un demers experimental, polistilistic.

Ce conteaza pentru mine este unicitatea fiecarui produs si dorinta ca nici unul sa nu repete intocmai o reteta folosita anterior,  dar mentinand totusi constanta unei amprente personale.  Nu fac eforturi prea mari pentru asta, cateodata flow-ul e foarte natural.

Intr-un fel, filosofia mea actuala in ceea ce priveste creatia e similara conceptului formulat de Gilles Deleuze - „devenire nomada”.

 

“Tone Skin” este produs sub auspiciile labelului suedez, The Sublunar Society. Cum s-a intamplat asta?

Simplu, am intrat in legatura pe Soundcloud si au reactionat pozitiv. Ca urmare, am semnat un contract pentru acest EP si chiar posibile albume in viitor. Exista material mai vechi LeVant autolansat pe site-uri de streaming care nu a avut parte de promotie si raspandire adecvata, mai ales pentru audienta internationala si sper ca cei de la Sublunar sa se ocupe pe viitor de asta.

Care au fost cele mai mari provocari intampinate de-a lungul timpului in procesul de creatie? Crezi intr-un sentiment eliberator atunci cand compui muzica?

Provocari exista mereu. Arta nu trebuie sa fie neaparat confortabila nici pentru cel care o creeaza, nici pentru cel care o recepteaza. O provocare majora e faptul ca inca mai fac muzica si persist in a o publica, desi in ultimii ani, impactul ei a scazut considerabil si e din ce in ce mai dificil sa te faci auzit ca muzician. Acum 10 ani, cand am inceput cu Ad Ombra, label-urile straine erau mult mai  deschise la colaborari cu trupe necunoscute, aveam zeci de mii de ascultari pe MySpace, care era foarte in voga atunci, reactii mult mai frecvente, desi vorbim de o muzica total necomerciala.  Acum, indiferent de cat de speciala e o piesa, majoritatea oamenilor raman indiferenti, mai ales daca nu vii cu un suport vizual solid sau cu un gimmick de marketing „cool”.  E destul de trist si descurajant.

Dar da,  sentimentul asta de eliberare, de catharsis, este poate si cea mai importanta motivatie, la fel ca si nevoia de a gasi mereu alte „continente” interioare care se impun cercetate. E un act esentialmente de cunoastere si evolutie treptata.

 

Piesele tale imi inspira o atmosfera oarecum teatrala, cu accente ludice – iar cu acest nou EP – as adauga si cinematografica. Descrie genul de film unde muzica LeVant s-ar potrivi de minune.

Drama, film de arta,  documentar si chiar thriller. As fi bucuros sa fac muzica pentru un film, pana acum nu am lucrat decat pentru teatru si chiar si acolo, destul de rar. Ar fi o provocare binevenita.

 

Ce se intampla cu Ad Ombra si unde se incadreaza ea in trecutul/ prezentul tau muzical? A devenit LeVant identitatea ta artistica?

Ad Ombra a fost  un proiect foarte personal, cu care am atins intr-o perioada a vietii mele niste intensitati abisale pe care sunt sigur ca nu le voi mai regasi in acea forma niciodata.  A fost o magie unica cu rezultate sonore extrem de speciale,  chiar daca departe de perfectiune. Ascultati trilogia lansata intre 2008 si 2011 de Rage In Eden Records, in special ultimul album Almost Eternity si veti intelege ce spun. Proiectul a fost foarte bine primit de comunitatea Neoclassical/Dark Ambient/Industrial de peste tot din lume, recenziile  excelente, vanzarile au fost decente pentru nisa aceasta de muzica si tot procesul asta a insemnat practic  initierea mea in ritualurile creatiei muzicale.

LeVant e un alt capitol, cu o aroma diferita, mai extroverta, aerisita si poate tocmai de aceea, mai umana. Elemente din Ad Ombra se regasesc si in LeVant , chiar daca alchimizate diferit,  sunt tot ecouri ale personalitatii mele. Cine stie ce va mai urma.

 

O inregistrare nu poate fi reprodusa in intregime pe scena, cum reusesti sa ii redai subtilitatile intr-un show live? Care este diferenta intre un concert obisnuit si un spectacol special?

Nu e niciun secret ca multe din partile electronice create pe synth-uri sau drum machines  sunt preinregistrate si manipulate live pe sequencer, altfel ar fi imposibil de redat, mai ales daca nu exista un full-live band. Insa si eu si muzicienii invitati  pe scena de multe ori  improvizam, generand un plus de organicitate si dinamism sound-ului de baza.

Cred ca un spectacol in adevaratul sens al cuvantului stimuleaza toate simturile, are o cota de integrare sinestezica superioara . Un concert obisnuit e poate mai redus ca impact si mai economic din punct de vedere al mijloacelor de realizare.

Oricum, prezenta LeVant live e destul de rara, tocmai din cauza ca prefer spectacolele concertelor obisnuite.

 

Ce anume cauti in lucrarile sau in spectacolele altor artisti?

Surpriza, emotia intensa, inovatia. Sau pur si simplu acel „je ne sais quoi” care ma atrage. Cateodata,  fascinatia e un proces care creste in timp, iar alteori are impact instant, ca dragostea la prima vedere.

Ce albume sau trupe noi interesante ai descoperit in ultimul an? Ce ne recomanzi?

In mod paradoxal nu prea mai ascult asa de mult cum obisnuiam muzica noua.... dar ce m-a marcat e o colaborare intre doi excelenti muzicieni francezi, Igorrr si Ruby My Dear, rezultand un EP,  „Maigre”, cu un sound eclectic fascinant pentru mine. Ascult acum mai multe albume ale artistilor de la Denovali Records, pentru ca ma relaxeaza si imi ofera o stare optima de lucru.

 

Imagineaza-ti ca esti din nou adolescent privind catre viitorul care este astazi. Cum ai reactiona?

Ar fi imposibil sa vad viitorul egal cu prezentul real de azi  ca adolescent, magia acelei varste te impiedica sa faci asta, ar fi si cumva schizoid. Cu anii, luciditatea creste,  la fel si capacitatea de sinteza a experientelor,  dar si surprizele si imprevizibilul sunt  pe masura. Ce observ - si nu doar la mine - e tendinta de a idealiza trecutul , simptomul lui „era mai bine acum 10 ani” etc. E o iluzie, fiecare etapa din viata are frumusetile si problemele ei.

 

Legatura ta cu muzica nu se limiteaza doar la Ad Ombra sau LeVant, ci si la a scrie despre muzica. Si nu oricum! Cum se impaca filosofia si muzica electronica? Cat de necesar este a gandi si altfel despre muzica?

E pur si simplu o stimulare alternativa a emisferelor cerebrale si a grilelor de perceptie a fenomenului. Sunt cumva similare, pentru ca si conceperea muzicii, desi mai intuitiva,  are cote intelectuale, la fel ca si conceperea unui text. Am decis sa imi explorez si abilitatile de scris academic, astfel incat tema doctoratului meu a fost dedicata cercetarii filosofiei sunetului digital si a implicatiilor sale interdisciplinare. Limbajul-obiect se suprapune aici limbajului-subiect, cum ar spune tatal meu, care e profesor de semiotica, haha.

Pe langa asta, am scris in trecut si o serie de articole si recenzii de muzica clasica.  Cred ca toate acestea au contribuit la a-mi oferi o viziune de ansamblu mai ampla, permitandu-mi simultan sa interconectez multiple planuri de asimilare si aplicare a informatiei sonore.

 

Pentru a incheia interviul, am sa fac referire la motoul MUZAHOLIC si la ideea de frumos, indiferent ca vorbim de muzica, arta sau viata. Ce inseamna frumosul pentru tine?

Frumosul ar trebui sa fie sinonim cu viata, pentru ca arta, muzica sunt parte din ea. Iar viata e frumoasa atunci cand traiesti o experienta, o idee, o emotie, o atingere, o respiratie care te salveaza instant de la plonjarea in  absurd si te face sa vrei sa prelungesti asta pentru o eternitate.

“Tone Skin” EP Release Party & Live Show! 

Guests: Andreea Verde (voce), Darie Nemes Bota (instrumente acustice/percutie), Francisco Ramonda (vioara)

Visuals: Les Ateliers Nomad

Dancers: Cristina Lilienfeld & Razvan Rotaru

Playlist MUZAHOLIC

Abonare newsletter

Noi aparitii muzicale



PIANO INTERRUPTED : The Unified Field Reconstructed


AH! KOSMOS : Bastards


LYDIA LUNCH/RETROVIRUS: Urge to Kill


BILL SEAMAN : f (noir)


AVA LUNA : Infinite House


ARCTURUS : Arcturian


CALEXICO : Edge Of The Sun


LONELADY : Hinterland


SQUAREPUSHER : Damogen Furies


RACHEL GRIMES : The Clearing


KUBA KAPSA ENSEMBLE : Vandraught 10 Vol. 1


ABRAM SHOOK : Landscape Dream


TOMORROW WE SAIL : Saturn


THE DISTRICTS : A Flourish and a Spoil


THE MILK CARTON KIDS : Monterey


UNKNOWN MORTAL ORCHESTRA : Multi-Love


MICHAEL PRICE : Entanglement


BONNIE STILLWATTER : The Devil Is People


WILLIAM ELLIOTT WHITMORE : Radium Death


DAWN OF MIDI: Dysnomia