cu suflu

Ágætis byrjun e „acasa”

Cei care ma cunosc ar spune ca stiu cel mai bine sa ma implic intru totul emotional in ascultarea unui playlist. M-a ajutat foarte mult si locul natal, natura fiind prezenta in toate sensurile ei cele mai bune. Era prin 2006, cand aparea documentarul Heima (tradus „acasa”) al celor de la Sigur Rós. Aveam doar 12 ani :) si era prima data cand auzeam de aceasta trupa. Odata cu vizionarea filmului, o recomandare, mi-am ocupat o parte din timp cautand detalii despre acesti baieti. Primul album pe repeat (sau sa zic, super repeat) a fost, deci, Ágætis byrjun (A good beginning), cel de-al doilea album semnat Sigur Rós, aparut in 1999.

Dar sa vorbim, totusi, despre album. Sonoritatea pare luata dintr-un ecou, de o materie lichida, nepalpabila, dar parca puternic patrunzatoare. In cea de-a treia piesa, „Starálfur”, violoncelul geme si deschide masiv sunetul de chitara prezent pe tot albumul, raspandind sunete intr-o lume ireala, iar vocea lui Jón Thór Birgisson creeaza cele mai inumane sunete (imi aminteste de extraterestrul acela albastru din filmul The Fifth Element). Cantecul se incheie intr-o clipa de accelerare care se sfasie in palpitatii.

Olsen Olsen” este, de departe, melodia preferata de pe album. Este pur si simplu sfasietoare, limbajul liric inventat de Birgisson poate fi plans in diferite limbi sau poate fi neinteles in altele, dar emotia pura face ca aceasta sa emane o curatete universala. Sigur Rós afirma in debutul sau pe site-ul oficial: ,,Vom schimba muzica pentru totdeauna si modul in care oamenii se gandesc la aceasta.” Faptul ca au creat hituri in Islanda cu o muzica din suflet vorbeste atat despre puterea, cat si despre credibilitatea localnicilor. Fetusul reprezentat de un inger extraterestru presat cu cerneala albastra serveste ca logo-ul perfect.

Intregul Ágætis byrjun a fost ca si aruncat intr-o lume in care limba, sexul si formele melodice au fost in mare masura nedeterminate. In alte cuvinte, albumul exploreaza in continuare predilectia trupei, o frumusete non-narativa. Valurile de zgomot neidentificate, vibrafonul dulce si sunetul eteric al solistul si chitaristul Jonsi parvin pentru a creea o muzica eleganta, totodata ambientala si epica.

Trebuie sa stim ca muzica Sigur Rós nu a fost compusa pentru a fi coloana sonora a vreunui film. Exista o profunzime, o imensa palpabilitate a cantecelor lor si un respect impresionant. Toate aceste lucruri vin in completarea albumului, facandu-l oarecum impenetrabil si distant, dar nu va ganditi ca acest lucru are sa puna in umbra vanitatea si frumusetea intregului material.

Cat despre mine, astept cu nerabdare lansarea urmatorului album. :)

 

Nicoleta Raicu 

Playlist MUZAHOLIC

Noi aparitii muzicale



PIANO INTERRUPTED : The Unified Field Reconstructed


AH! KOSMOS : Bastards


LYDIA LUNCH/RETROVIRUS: Urge to Kill


BILL SEAMAN : f (noir)


AVA LUNA : Infinite House


ARCTURUS : Arcturian


CALEXICO : Edge Of The Sun


LONELADY : Hinterland


SQUAREPUSHER : Damogen Furies


RACHEL GRIMES : The Clearing


KUBA KAPSA ENSEMBLE : Vandraught 10 Vol. 1


ABRAM SHOOK : Landscape Dream


TOMORROW WE SAIL : Saturn


THE DISTRICTS : A Flourish and a Spoil


THE MILK CARTON KIDS : Monterey


UNKNOWN MORTAL ORCHESTRA : Multi-Love


MICHAEL PRICE : Entanglement


BONNIE STILLWATTER : The Devil Is People


WILLIAM ELLIOTT WHITMORE : Radium Death


DAWN OF MIDI: Dysnomia