cu suflu

Albumul iconic

La intrarea in scoala generala, intr-o zi de miercuri, in octombrie, am tinut in mana pentru prima data Meteora trupei Linkin Park, caseta colegei mele de banca. Eram de serviciu, in plina criza adolescentina si nu imi puteam imagina un alt album care sa-mi descrie viata si sentimentele/ emotiile de atunci mai bine decat acesta.

Sunt 36 de minute care aduc aminte de vechiul stil al trupei, dar si de o personalitate complexa, in plina expansiune in drumul spre maturitate, conturata in imaginea unui personaj blocat intr-o stare conflictuala. Inca de la primele piese am intrat in explozia de trairi ale albumului.

Sunetele de chitara electrica si energia tobelor iti comprima toata agresivitatea in mijlocul toracelui si se risipesc in corpul tau dupa fiecare vers. „Don't Stay” si „Lying From You” sunt piese ce scot in evidenta blamarea personala pentru ca se ofera totul, se face orice pentru a pastra aparentele si a evita confruntarea, dar in final se pierde forma si continutul propriu.

Se observa in „Somewhere I Belong” nevoia de apartenenta si goliciunea cu care personajul fictiv ramane dupa ce a fost privat de umanitate. „Hit the Floor” este compusa dintr-o linie melodica simplista, care imi lasa impresia unei persoane ce se furiseaza in cadre unde alterneaza lumina. Piesa este despre succesul obtinut cu eforturi minime si consecintele aparute atunci cand incerci sa-l castigi cu orice pret.

Urmatoarele melodii fac referire la o personalitate esuata, care prefera sa fuga si sa refuze realitatea, dar care se accepta cu neajunsurile ei si le integreaza astfel incat sa poata avansa in experienta vietii. „Breaking the Habit” simpatizeaza personalitatile dependente si depresive sau care s-au confruntat cu suicidul, dar care functioneaza ca un proces de auto-vindecare pentru ascultator. „Nobody's Listening” si „Session” sunt melodiile mele favorite de pe album, atat din punct de vedere melodic, pentru ca imbina fluierul japonez cu stilul Nu-Metal al trupei, cat si din punct de vedere al continutului. 

Apreciez talentul lui Hahn de a da nastere unor imagini foarte tehnice si futuriste folosindu-se de muzica. Piesele sunt o adevarata calatorie in spatiu si o evadare din momentul prezent. „Numb” incheie intregul album cu un titlu specific: „amortit”. Personajul nostru ajunge sa se redescopere pe sine, adancindu-se, lasandu-si suprafata intr-o stare de inertie. El reuseste sa se trezeasca si sa reia controlul vietii.

Cel mai mult am apreciat albumul deoarece cuprinde o serie intreaga de idei motivationale, pe fundalul unui trecut tumultos, plin de greseli si de regrete. E foarte personal si palpabil, centrand conflictele sociale, tema centrala a adolescentei.

 

Miha

Playlist MUZAHOLIC

Noi aparitii muzicale



PIANO INTERRUPTED : The Unified Field Reconstructed


AH! KOSMOS : Bastards


LYDIA LUNCH/RETROVIRUS: Urge to Kill


BILL SEAMAN : f (noir)


AVA LUNA : Infinite House


ARCTURUS : Arcturian


CALEXICO : Edge Of The Sun


LONELADY : Hinterland


SQUAREPUSHER : Damogen Furies


RACHEL GRIMES : The Clearing


KUBA KAPSA ENSEMBLE : Vandraught 10 Vol. 1


ABRAM SHOOK : Landscape Dream


TOMORROW WE SAIL : Saturn


THE DISTRICTS : A Flourish and a Spoil


THE MILK CARTON KIDS : Monterey


UNKNOWN MORTAL ORCHESTRA : Multi-Love


MICHAEL PRICE : Entanglement


BONNIE STILLWATTER : The Devil Is People


WILLIAM ELLIOTT WHITMORE : Radium Death


DAWN OF MIDI: Dysnomia