Muzica

AmenRa (BE): MASS VI

 

© 2017 Neurot Recordings

Doom/ Hardcore/ Post-Metal

 

AmenRa a avut mereu un relief muzical foarte abrupt, datorat si acestor influente care compun ideea muzicala de ansamblu. Combinatia asta de Post-Metal agresiv si foarte apasat, cu pasaje aranjate linistit, cu iz de Post-Rock si subtilitati de nu stiu ce melancolii instrumentale incalcite, m-a ravasit in mod desavarsit mai mereu.

Pe acest nou material nu este alta poveste, poate doar melancolia asta, de care aminteam mai devreme, se infiripa cumva mai aparte. La o prima impresie, Mass VI, mi se pare mult mai profund. Exista o abordare care nu se apleaca strict pe preceptele genului si-mi pare ca exista o implicare mult mai personala, mai inspre „interioruri”. Acest aspect da un suflu si mai aspru muzicii in sine. Iar „Plus Pres de Toi” se incadreaza cel mai bine in schema asta. O piesa cumva atipica, nu exagerat, doar atat cat sa te provoace. Scream-ul specific capata o alta anvergura, devine un soi de jale, un strigat disperat, un strigat care, pana acum, era unul al revoltei. Si, pe parte vocala, cam pe tot materialul se simte aceasta „schimbare”, desi e cam mult spus schimbare, e vorba, mai degraba, de felul in care este gandit si simtit materialul in momentul conceperii sale. Cel putin asa vad eu, nu stiu cata acuratete exista in urechile si simturile astea ale mele.  Cert e ca, de cand am dat peste AmenRa, emotia a fost ultimul lucru care a incercat sa mi se infiripe prin fiinta. Este cu totul altceva acum, si-mi place inca si mai mult, cu atat mai mult cu cat se incalca niste reguli/ tipare.

 

Mass VI este de-o imensitate monstruoasa. Exista atata finete intr-o muzica pe care o simti ca te agreseaza continuu, de te lasa in pragul unei crize existentiale. Bine, poate am exagerat putin, dar ramane ideea. AmenRa, a avut mereu un aer aparte, elitist, c-o muzica greu de patruns si-un „aspect exterior” intimidant. Si mi-ar placea sa ramana asa. De ce zic asta? Fiindca exista o teama permanenta atunci cand band-ul preferat isi schimba, oarecum, modul de exprimare. Teama care, de multe ori, s-a dovedit cu temei, ca sa zic asa. Mainstream-ul si mirajul unei lumi mai bune sau, cel putin, mai ofertante pandesc din umbra, si-s privite, la randul lor, cu ochi nu foarte galesi, dintr-un alt soi de umbra.  Dar pana la temeri, sa lasam alti fiori sa ne incerce temeliile sirii spinarii si integritatea interioara.

A Solitary Reign” este desavarsire. As vrea sa spun atat, dar atat!, de multe despre, ca simt ca ma sufoc daca n-o fac, dar nu pot. Iti suie inima in gat, ramai fara suflu si nu mai poti spune nimic, doar asculti. E un soi de declaratie care iti e spusa in fata, nu vrei s-o auzi, o stii, dar te suprinde oricum.  Mda, e treaba complicata cu AmenRa astia si „Mass”-urile astea ale lor. Cheers!

Text: Nicolae Baldovin

© Stephan Vanfleteren

 

Artist: AMENRA

Album: MASS VI

Label: Neurot Recordings

::: Facebook ::: Bandcamp :::

Data aparitiei: 20.10.2017

 

Playlist MUZAHOLIC

Abonare newsletter

Noi aparitii muzicale



PIANO INTERRUPTED : The Unified Field Reconstructed


AH! KOSMOS : Bastards


LYDIA LUNCH/RETROVIRUS: Urge to Kill


BILL SEAMAN : f (noir)


AVA LUNA : Infinite House


ARCTURUS : Arcturian


CALEXICO : Edge Of The Sun


LONELADY : Hinterland


SQUAREPUSHER : Damogen Furies


RACHEL GRIMES : The Clearing


KUBA KAPSA ENSEMBLE : Vandraught 10 Vol. 1


ABRAM SHOOK : Landscape Dream


TOMORROW WE SAIL : Saturn


THE DISTRICTS : A Flourish and a Spoil


THE MILK CARTON KIDS : Monterey


UNKNOWN MORTAL ORCHESTRA : Multi-Love


MICHAEL PRICE : Entanglement


BONNIE STILLWATTER : The Devil Is People


WILLIAM ELLIOTT WHITMORE : Radium Death


DAWN OF MIDI: Dysnomia