Muzica

CORPO-MENTE (FR): Corpo-Mente

 

 

Baroque - Trip-Hop - Experimental

© 2015 Blood Music

 

Pentru aceia dintre voi care au plecat urechea in momentul cand acest duo francez dezvaluia publicului fantastica „Dorma”, numele Corpo-Mente nu este tocmai o noutate, cu atat mai putin daca ati urmarit de-a lungul timpului activitatea celor doi muzicieni. Gautier Serre, responsabil cu partea instrumentala, este creierul din spatele bizarului Igorrr si membru al fostului Whourkr, in timp ce vocea superba a Laurei Le Prunenec da suflu unor proiecte precum Rïcïnn, Öxxö Xööx si, ocazional, Igorrr.

Desigur, a trecut mai bine de un an de la prima intalnire cu acea farama din universul Corpo-Mente, asa ca este posibil sa fi uitat de ei, acaparati de alte minunatii muzicale. Dupa alte doua piese aparute la inceputul acestui an - „Arsalein” si „Dulcin” - francezii au lansat in sfarsit albumul de debut, intitulat simplu Corpo-Mente, nu inainte insa de a ne darui o mini-bijuterie vizuala, si anume clipul piesei „Fia”.

 

 

Daca Igorrr jongleaza cu acorduri Neoclassical si elemente Breakcore, Glitch, Idm si chiar Death Metal, un fel de tablou pestrit pe care Gautier Serre il numeste Baroquecore, soundul Corpo-Mente este mult mai unitar, pe un fundal melancolic, dar in esenta la fel de experimental. Singurele ramasite din Igorrr ar fi cel mai probabil „Arsalein”. Imaginati-va pentru o clipa un spectacol de opera cumva pe dos, o orchestra brusc electrizata de forte necunoscute, in timp ce soprana s-ar metamorfoza sub ochii spectatorilor. Cel putin asta imi inspira art-coverul albumului, care-mi aminteste in treacat de coperta romanului Miss Peregrine's Home for Peculiar Children: un chip inocent ce ne invita sa fim martorii unei povesti macabre.

 

Cele 10 piese suna fabulos, desi s-ar putea sa nu fie chiar pe gustul tuturor. Gautier Serre si Laure Le Prunenec au lucrat, se pare, ani buni la acest material, in culisele celorlalte proiecte ale lor, oarecum in tihna, ceea ce se si simte. Nimic nu-mi pare la voia intamplarii, de umplutura, nici macar instrumentalul „Equus”. De mult n-am mai ascultat un album care sa ma acapareze intru totul, sa-mi inspire ideea de poveste si sa ma faca sa-l reascult cu o pofta excesiva.

Ar trebui sa punctez totusi cateva momente, cu toate ca de fiecare data ma opresc asupra altor piese sau pur si simplu ma agat de anumite elemente compozitionale. Ca tot veni vorba de elemente, Benjamin Violet contribuie cu acorduri de vioara in piese precum „Scylla”, „Dorma” sau „Dulcin”, ceea ce da un plus de stranietate atmosferei melancolice. In centrul albumului se afla fara indoiala vocea: de la note inalte, impunatoare, la un timbru teatral, dramatic, Laure Le Prunenec poseda un registru vocal impresionant. Pare sa-si asume cand rolul corului din tragediile lumii antice ca in piesa „Ort”, cand pe acela al vreunui personaj damnat, precum in „Saelli” sau „Scylla”. Poate analogia cu teatrul nu este intamplatoare, „Encell” este aici epilogul perfect: incheie albumul si totodata te invita seducator sa-i treci din nou pragul.

Daca Igorrr reusise sa-mi atraga atentia ca un obiect sclipitor, bizar in peisajul muzical, Corpo-Mente m-a cucerit definitiv prin atmosfera si povestea pe care mi-o inspira. Asadar, replay!

Artist: CORPO-MENTE

Album: Corpo-Mente

Label: Blood Music

::: Facebook ::: 

Data aparitiei: 24.03.2015

Photo credits: Svarta Photography

Text: Ana-Maria Gavrila

Playlist MUZAHOLIC

Abonare newsletter

Noi aparitii muzicale



PIANO INTERRUPTED : The Unified Field Reconstructed


AH! KOSMOS : Bastards


LYDIA LUNCH/RETROVIRUS: Urge to Kill


BILL SEAMAN : f (noir)


AVA LUNA : Infinite House


ARCTURUS : Arcturian


CALEXICO : Edge Of The Sun


LONELADY : Hinterland


SQUAREPUSHER : Damogen Furies


RACHEL GRIMES : The Clearing


KUBA KAPSA ENSEMBLE : Vandraught 10 Vol. 1


ABRAM SHOOK : Landscape Dream


TOMORROW WE SAIL : Saturn


THE DISTRICTS : A Flourish and a Spoil


THE MILK CARTON KIDS : Monterey


UNKNOWN MORTAL ORCHESTRA : Multi-Love


MICHAEL PRICE : Entanglement


BONNIE STILLWATTER : The Devil Is People


WILLIAM ELLIOTT WHITMORE : Radium Death


DAWN OF MIDI: Dysnomia